3 intrări
60 de definiții
din care- explicative (32)
- morfologice (13)
- relaționale (12)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APROPIERE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = undeva aproape. Din apropiere = de undeva de aproape. [Pr.: -pi-e-] – V. apropia.
APROPIERE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = undeva aproape. Din apropiere = de undeva de aproape. [Pr.: -pi-e-] – V. apropia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apropiere sf [At: CORESI, EV. 8/14 / V: (înv) ~iare / P: ~pi-e~ / Pl: ~ri / E: apropia1] 1 (Îoc depărtare) Venire (tot) mai aproape (1) S: (înv) apropiat2. 2 (Îoc depărtare) Vecinătate. 3 Prezență a cuiva (simțită ca o instanță sau ca o forță). 4 Împrietenire sau câștigare a încrederii unei persoane, unui grup etc. 5 Împăcare. 6 (Îlav) În ~ (sau în ~a) Aproape (1) 7 (îlav) Prin ~ (sau prin ~a) (Pe) aproape (1). 8 (Îlav) Din ~ sau din ~a De aproape (1). 9 (Înv; îlav) Cu (sau prin) ~ Aproximativ. 10-12 (Înv) Proprietate, caracteristică, însușire. 13 (Înv; îe) Îmi vine cu ~iare îmi vine la îndemână.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPIERE sf. 1 Faptul de a (se) apropia ¶ 2 Venire în atingere, înțelegere cu cineva: nu cred să fie posibilă o ~ între ei ¶ 3 În ~ (de) loc. adv. Aproape (de), lîngă: locuesc în ~ de gară.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APROPIERE, apropieri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. Urmele de întuneric se destrămau, piereau, gonite de apropierea zilei. MIHALE, O. 528. O vino iar!... Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU. O. I 120. 2. (În loc. adv.) În apropiere = a) aproape, în vecinătate. Locuiește în apropiere; b) (neobișnuit) de aproape. Intra îmbrăcată ca băiat, ca în noaptea aceea cînd se văzură pentru întîia oară în apropiere. EMINESCU, N. 83. Din apropiere = de aproape. Venim din apropiere. Prin apropiere = pe aproape. Ceilalți își aveau rosturile lor, casă, nevastă, copii și neamuri, prin apropiere. PAS, L. I 75. – Pronunțat: -pi-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPIERE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = pe aproape. Din apropiere = de aproape.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
apropiere f. 1. fapta de a fi aproape: a ta apropiere inima-mi de adânc o liniștește EM.; 2. starea lucrului apropiat: venia din apropiere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apropiere f., pl. ĭ. Acțiunea de a apropia. Vecinătate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu le putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a-] – Lat. appropiare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apropia2 v vz apropria
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apropia1 [At: COD. VOR. 128/13 / V: -pria / P: ~pi-a / Pzi: apropii, (înv) ~ropiu, (rar) -iez / E: ml appropiare] 1 vr A se deplasa în spațiu tot mai aproape de cineva sau ceva. 2 vr (Înv; îe) A se ~ cu târgul A cădea la învoială. 3 vr (Pan; construit cu prepoziția de; înv, c. în dativ) A fi credincios cuiva. 4 vr A se afla foarte aproape de un anumit moment, timp etc. 5 vr (Îe) A se ~ de ziuă A se face ziuă. 6-7 vr (Îe) Nu te poți ~ de (cineva) A nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. 8 vr (Îe) Nu te poți ~ de (ceva) A nu putea să cumperi din cauza scumpetei. 9 vr (Îe) A se ~ funia de (sau la) par A se apropia deznodământul. 10 vr (Fig) A adera. 11-12 vti (Îpp) A ajunge aproape (1). 13 vt (Îe) A ~ mălaiul din traistă A cheltui (aproape) tot. 14-15 vt Aduce ceva sau pe cineva lângă... 16 vt (Fig) A lega sufletește sau prin afinități. 17 vt (Îvp) A fi aproape de împlinirea unui număr de ani. 18 vt (Înv; construit cu infinitivul sau conjunctivul) A fi cât pe ce să... 19 vr (Fig; urmat de prepoziția de) A se asemăna. 20 vr (Fig) A-și face prieten pe cineva. 21-22 vr, vt (Fig; pan) A-(și) atrage de partea sa pe cineva. 23 vr A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apropiare sf vz apropiere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apropiație1 sf vz apropiere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apropria vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 15/33 / P: ~pri-a / V: ~pia2 / Pzi: ~iez / E: lat appropriare] 1 (Cdtp) A-și însuși un lucru (străin). 2 A adapta un lucru pentru un anumit scop Vz: acomoda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPIA (-piu) I. vb. tr. 1 A pune, a așeza, a duce (mai) aproape: apropie scaunul și să stăm de vorbă; familiar: el știa să apropie inimile și să cimenteze ideile (I.-GH.) ¶ 2 A pune pe cineva alături de alții, a-l face să se asemene cu alții: aceste păcate îl apropie și mai mult de ei ¶ 3 ‡A atinge, a ajunge pînă la (vorb. de timp): Domnul, după ce apropiesă trei ani a domniei sale (LET.). II. vb. refl. 1 A veni, a se duce (mai) aproape de cineva, de ceva: vaporul se apropie de țărm; familiar: a se ~ de țintă; așa se mai apropie de adevăr, măcar că era păgîni (N.-COST.); proverb: i se apropie funia de par 👉 FUNIE ¶ 2 fig. A fi aproape, a sosi (vorb. de timp): toamna se apropie ¶ 3 A se atinge de ceva, a avea pretenții asupra unui lucru: de acea moșie nimeni nu s’a putut ~ (I.-GH.) ¶ 4 A veni în atingere cu cineva: e un om ursuz, nu se poate ~ nimeni de el ¶ 5 A veni în atingere de aproape cu cineva, a se stabili între unul și altul legături mai strînse: noi studenții munteni și moldoveni ne-am apropiat și mai mult între noi (I.-GH.) ¶ 6 Se apropie de ziuă, se face îndată ziuă [lat. appropiare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APROPIAT, I. adj. 1 p. APROPIA ¶¶ contr. NEAPROPIAT ¶ 2 Așezat în apropiere: să coborîm la hotelul cel mai ~ de gară ¶ 3 Intim: e prietenul cel mai ~ al Iui. II. ‡sm. Persoană de aproape, intimă: delungat-ai de mine soțul și ~ul (COR.). III. sbst. Faptul de a (se) apropia: după apropietul oștilor ungurești (M.-COST.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*APROPRIA (-priez) vb. tr. 1 A-și însuși ceva: au căutat să-și aproprieze pămînturi întinse în țări depărtate (I.-GH.) ¶ 2 A potrivi cu ceva, a face să corespundă împrejurărilor: trebue să-și aproprieze felul de a vorbi cercului în care se găsește [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APROPIA, apropii, vb. I. (în opoziție cu depărta, îndepărta) I. (Cu sens local) 1. Refl. A veni, a se duce, a se așeza aproape (de ceva sau de cineva). Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», indicînd locul sau persoana de care se face apropierea) Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. ◊ Expr. A se apropia cu tîrgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici cu cineva (din cauza situației sau a caracterului său). A nu te putea apropia de ceva = a nu putea obține ceva (din cauza prețului etc.). A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodămîntul, sfîrșitul. (În forma regională apropiet) Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. 2. Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de cineva sau de ceva. Fiecare pas ne apropie de casă. ◊ Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. II. (Cu sens temporal) Refl. 1. A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. ◊ Fig. Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. ◊ Expr. A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. 2. A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Mă apropii de 30 de ani. ◊ Tranz. (Rar) O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. III. Fig. 1. Refl. A fi, a ajunge aproape la fel. ◊ Tranz. Vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU. O. I 134. 2. Tranz. A-și atașa pe cineva, a și-l face prieten. Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. – Pronunțat: -pi-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. (Construit cu dativul persoanei) A face propriu, al său; a-și însuși un lucru străin. [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. 2. (Urmat de determinări în dativ) A face ca ceva să fie propriu, potrivit, apt pentru un anumit scop. – Pronunțat: -pri-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se așeza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodămîntul, sfîrșitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casă. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. și tranz. A fi, a ajunge sau a face să fie sau să ajungă (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunoștințele lui se apropie de ale profesorului său. 2. Tranz. A-și face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca ceva să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Fr. approprier (lat. lit. appropriare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APROPRIA vb. I. tr. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face (ceva) să devină potrivit pentru un scop anumit. [Pron. -pri-a, p. i., 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. approprier, cf. lat., it. appropriare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APROPRIA vb. tr. 1. a-și însuși lucruri sau bunuri străine; a-și atribui. 2. a face să devină potrivit (pentru). (< fr. approprier, lat. appropriare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE APROPIA mă apropii intranz. 1) A se deplasa sau a se situa mai aproape (de cineva sau de ceva). ~ de foc. ◊ A nu se putea apropia de ceva a fi inaccesibil ceva pentru cineva. A nu se putea apropia de cineva a nu putea găsi limbă comună cu cineva; a nu se putea înțelege cu cineva. 2) A veni în curând; a fi aproape; a cădea. Vara se apropie. 3) A ajunge aproape de un anumit moment; a fi pe punctul de atingere. ~ de rezultatul scontat. 4) fig. (despre persoane) A stabili relații apropiate; a deveni prieten (cu cineva); a se împrieteni. 5) fig. A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se asemăna; a semăna; a se potrivi. /<lat. appropiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A APROPIA apropii tranz. 1) A face să se apropie. 2) A muta mai aproape (de ceva sau de cineva). ~ mașina de poartă. [Sil. a-pro-pi-a] /<lat. appropiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A APROPRIA ~ez tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc.) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. /<fr. approprier, lat. appropiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apropià v. 1. a pune sau duce aproape; 2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aproprià v. a-și însuși (mai ales pe nedrept): își apropriază toate faptele mari (= fr. aproprier).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aprópiĭ, a -á v. tr. (lat. appropiare). Eŭ aprópiĭ, tu aprópiĭ). Duc maĭ aproape: a apropia masa de părete. Fig. (Vechĭ). Mă apropiĭ (în timp): apropie opt anĭ de cînd domnește. Fac să semene: aceste calități te apropie de el. V. refl. Armata, războĭu, ziua se apropie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apropriéz v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). Pun mîna, îmĭ însușesc, mă fac stăpîn: îmĭ apropriez o moștenire (și fig.) o ideĭe. Potrivesc: cărțĭ apropriate mințiĭ copiilor. – Mulțĭ ignoranțĭ îl confundă cu a apropia. – Fals -piez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apropiere (acțiunea de a (se) apropia; proximitate) (desp. a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apropiere (acțiunea de a (se) apropia, proximitate) (a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apropiere s. f. (sil. -pro-pi-e-), g.-d. art. apropierii; pl. apropieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apropia (a ~) (a duce/a ajunge aproape) (desp. a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 apropie (desp. -pi-e), 1 pl. apropiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să apropii, 3 să apropie; ger. apropiind (desp. -pi-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apropria (a ~) (a-și însuși) (desp. a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 1 sg. apropriez (desp. -pri-ez), 3 apropriază, 1 pl. apropriem; conj. prez. 1 sg. să apropriez, 3 să aproprieze; ger. apropriind (desp. -pri-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apropia (a ~) (a duce/ajunge aproape) (a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 apropie (-pi-e), 1 pl. apropiem; perf. s. 3 sg. apropie; conj. prez. 1 și 2 sg. să apropii, 3 să apropie, 1 pl. să apropiem; ger. apropiind (-pi-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apropria (a ~) (a-și însuși) (a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 apropriază, 1 pl. apropriem (-pri-em); ger. apropriind (-pri-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apropia (a fi sau a ajunge aproape) vb. (sil. -pro-pi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 sg. și pl.apropie (sil. -pi-e), 1 pl. apropiem; ger. apropiind (sil. -pi-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apropria (a face propriu) vb. (sil. -pro-pri-a), ind. prez. 1 sg. apropriez, 3 sg. și pl.apropriază, 1 pl. apropriem (sil. -pri-em); ger. apropriind (sil. -pri-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apropia (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropii)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
apropria (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropriez, 3 sg. și pl. apropriază, 1 pl. apropriem, ger. apropriind, part. apropriat) («a face propriu», «a-și însuși»)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
apropiu, -pii 2, -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
apropriez (însușesc), -priam 1 imp., -priere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. v. preajmă. 3. v. potrivire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. (temporal) prag, preajmă. (În ~ noului an.) 3. afinitate, analogie, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o ~ între aceste două elemente.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Apropiere ≠ depărtare, distanțiere, îndepărtare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APROPIA vb. 1. a veni. (~-te să te îmbrățișez.) 2. a strânge. (~-ți picioarele!) 3. v. compara. 4. v. semăna. *5. v. atașa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APROPRIA vb. v. adapta, potrivi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APROPRIA vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APROPIA vb. 1. a veni. (~-te să te îmbrățișez.) 2. a strînge. (~-ți picioarele!) 3. a (se) asemăna, a (se) asemui, a (se) compara, (înv. și reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ cu un leu.) 4. a aduce, a se asemăna, a se asemui, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ mult cu sora lui.) 5.* (fig.) a se atașa, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apropria vb. v. ADAPTA. POTRIVI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APROPRIA vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se apropia ≠ a (se) distanța
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A apropia ≠ a distanța, a înstrăina
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) apropia ≠ a (se) depărta, a (se) îndepărta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
apropia (-ii, apropiat), vb. – 1. A se deplasa (tot) mai aproape de ceva sau cineva. – 2. A intra în legătură, a aborda pe cineva. – 3. A pune împreună. – 4. A pune aproape spre a compara, a confrunta. – Mr. aprok’u, mr. prok’u. Lat. apprŏpiāre, care a ajuns să se confunde cu apprŏpinquāre (Pușcariu 102; Candrea-Dens., 66; REW 557; DAR); cf. sard. approbiare, v. prov. apropchar, fr. fr. approcher (› it. approcciare). Cf. aproape.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
APROPIERE. Subst. Apropiere, alăturare, contingență, tangență, atingere, contact; legătură; proximitate (livr.). Joncțiune, împreunare, îmbinare, împletire, unificare, unire, lipire, racordare, racord, conectare, conexare, conexiune, conexitate; cuplare, cuplaj. Acostare, abordare. Vecinătate, împrejurime, preajmă, prejmet (înv.), învecinare, megieșie (reg.). Vecin, vecinaș (rar), vecinel, megieș (pop.), apropiaș (reg.), împrejuraș (înv.). Adj. Apropiat, vecin, învecinat, din vecinătate, de alături, adiacent, limitrof, mărginaș, megieș (pop.); proxim; lipit, alăturat, conex, cuplat (tehn.); tangent, tangențial; împreunat, unit, îmbinat, împletit (fig.). Vb. A fi aproape, a fi pe aproape, a fi la doi pași, a fi sub nas. A se învecina, a se mărgini, a se megieși (înv. și reg.). A sta lîngă, a fi lîngă, a sta alături. A se apropia, a veni aproape, a se alătura, a se alipi, a se lega, a se uni, a se împreuna, a se îmbina, a se împleti (fig.), a se întîlni, a se atinge, a veni în contact cu. A apropia, a pune unul lîngă altul, a alătura; a uni, a unifica, a reuni, a împreuna, a îmbina, a pune în contact; a conecta (rar), a conexa, a racorda; a lega, a lega (a pune) cap la cap; a lipi, a alipi. Adv. În apropiere, la doi pași, sub nas, aici, la o aruncătură de băț, prin apropiere, în vecinătate, prin (în) vecini, pe aproape; în preajmă, alături; nas în nas. Din apropiere. V. includere, întretăiere, legătură, locuire, mișcare, unire.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se apropia concertul expr. (intl.) a se ajunge la o înțelegere în privința unei lovituri
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: a-pro-pi-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-pro-pi-a
verb (VT103) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: a-pro-pri-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: a-pro-pi-a
verb (VT103) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
apropiere, apropierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: depărtare distanțiere îndepărtare
- Urmele de întuneric se destrămau, piereau, gonite de apropierea zilei. MIHALE, O. 528. DLRLC
- O vino iar!... Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU. O. I 120. DLRLC
- (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Locuiește în apropiere. DLRLC
-
- (Local) În apropiere = de aproape. DLRLC
- Intra îmbrăcată ca băiat, ca în noaptea aceea cînd se văzură pentru întîia oară în apropiere. EMINESCU, N. 83. DLRLC
-
- (Local) Prin apropiere = undeva aproape. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ceilalți își aveau rosturile lor, casă, nevastă, copii și neamuri, prin apropiere. PAS, L. I 75. DLRLC
-
- (Local) Din apropiere = de undeva de aproape. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Venim din apropiere. DLRLC
-
-
etimologie:
- apropia DEX '98 DEX '09
apropia, apropiiverb
- 1. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. DLRLC
- Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. DLRLC
- Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. DLRLC
- Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. DLRLC
- Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. DLRLC
- 1.1. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fiecare pas ne apropie de casă. DLRLC
- Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. DLRLC
- Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
-
- A se apropia cu târgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. DLRLC
- A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodământul, sfârșitul. DLRLC
- Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
-
-
- 2. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se apropie noaptea. DEX '09 DEX '98
- Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. DLRLC
- Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. DLRLC
- 2.1. A ajunge aproape de o anumită vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă apropii de 30 de ani. DLRLC
- O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. DLRLC
-
- A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. DLRLC
- A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. DLRLC
-
- 3. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. DEX '09 DEX '98
- Vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU. O. I 134. DLRLC
- diferențiere A fi, a ajunge aproape la fel. DLRLC
-
- 4. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împrieteni antonime: distanța înstrăina
- Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. DLRLC
-
etimologie:
- appropiare DEX '09 DEX '98
apropria, apropriezverb
-
- [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. DLRLC
-
etimologie:
- approprier DEX '09 DEX '98 DN
- appropriare DEX '09 DEX '98 DN