APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -ce, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care este în afara politicii, care nu se ocupă cu politica. 2. Adj. s.m. și f. (Persoană) care susține sau practică apolitismul. – Din fr. apolitique, (2) și după rus. apoliticĩnâi.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 7 Mar 2004 | Greșeală de tipar

apolític adj., s. m. → politic
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

APOLÍTI//C ~că (~ci, ~ce) și substantival Care ține de apolitism; propriu apolitismului. /<it. apolitico, fr. apolitique
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

APOLÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) lipsit de spirit politic, care arogă indiferență față de politică. [Cf. fr. apolitique, it. apolitico].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 15 Jan 2006 | Greșeală de tipar

APOLÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) lipsit de spirit politic. (< fr. apolitique)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar