9 definiții pentru apetență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APETENȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.
APETENȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apetență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr appétence] 1-2 Dorință (instinctivă). 3 Poftă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APETENȚĂ s.f. (Franțuzism) Poftă, plăcere pentru ceva. [< fr. appétence, cf. lat. appetentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APETENȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APETENȚĂ ~e f. Înclinație naturală spre ceea ce poate satisface. [G.-D. apetenței] /<fr. appétence, lat. appetentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*apeténță f., pl. e (lat. appetentia, V. competență). Dorință instinctivă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apetență s. f., g.-d. art. apetenței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apetență s. f., g.-d. art. apetenței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apetență s. f., g.-d. art. apetenței; pl. apetențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
apetențăsubstantiv feminin
- 1. Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: dorință plăcere poftă înclinație
etimologie:
- appétence DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.