3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antifonare s. f. Acoperire (a caroseriei unui autovehicul) cu un strat protector în vederea atenuării zgomotelor ◊ „Aici se efectuează diferite lucrări de reparații capitale, testări și verificări tehnice, lucrări pentru caroserii, antifonări, spălări-degresări etc.” R.l. 4 V 83 p. 5 (din anti- + fonare)

ANTIFONAR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári.

ANTIFONAR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári.

antifonar sn [At: DA / Pl: ~e / E: antifon + -ar] Carte bisericească în care sunt notate antifoanele1.

ANTIFONAR (pl. -are) sn. Carte bisericească ce cuprinde antifoanele [ngr. άντιφωνάριον].

ANTIFONAR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Ngr. antifonari.

ANTIFONA vb. tr. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor. (< anti- + -fon2)

antifonar n. carte bisericească în care antifoanele sunt însemnate cu note.

antifonár n., pl. e (ngr. antifonári). Carte care cuprinde antifoane.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antifonar s. n., pl. antifonare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

antifonar (< lat. antiphonarium; antiphonale), una dintre principalele cărți de cântări ale bisericii catolice, ce cuprinde antifoane (II), răspunsuri (lat. responsoria) și psalmi*, în opoziție cu gradualul (lat. liber gradualis). Textele cântărilor din a. sunt cuprinse în breviar*.

Intrare: antifonare
antifonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifonare
  • antifonarea
plural
  • antifonări
  • antifonările
genitiv-dativ singular
  • antifonări
  • antifonării
plural
  • antifonări
  • antifonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: antifona
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antifona
  • antifonare
  • antifonat
  • antifonatu‑
  • antifonând
  • antifonându‑
singular plural
  • antifonea
  • antifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • antifonez
(să)
  • antifonez
  • antifonam
  • antifonai
  • antifonasem
a II-a (tu)
  • antifonezi
(să)
  • antifonezi
  • antifonai
  • antifonași
  • antifonaseși
a III-a (el, ea)
  • antifonea
(să)
  • antifoneze
  • antifona
  • antifonă
  • antifonase
plural I (noi)
  • antifonăm
(să)
  • antifonăm
  • antifonam
  • antifonarăm
  • antifonaserăm
  • antifonasem
a II-a (voi)
  • antifonați
(să)
  • antifonați
  • antifonați
  • antifonarăți
  • antifonaserăți
  • antifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • antifonea
(să)
  • antifoneze
  • antifonau
  • antifona
  • antifonaseră
Intrare: antifonar
antifonar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifonar
  • antifonarul
  • antifonaru‑
plural
  • antifonare
  • antifonarele
genitiv-dativ singular
  • antifonar
  • antifonarului
plural
  • antifonare
  • antifonarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antifona, antifonezverb

  • 1. A acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor. MDN '00
etimologie:
  • anti- + -fon MDN '00

antifonar, antifonaresubstantiv neutru

  • 1. Carte care cuprinde antifoane. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.