ANTICAR¹ adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

anticar¹ ain [At: CAMILAR, N. 242 / E: anti- + car (de luptă)] 1 (D. o armă) Care acționează sau servește ca mijloc de apărare împotriva carelor de luptă. 2 Antitanc.

anticar² [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: -riu, -cvar / Pl: ~i / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colecționar de cărți vechi. 2 sm Vânzător de cărți vechi sau la mâna a doua. 3 sm Colecționar de obiecte de artă din Antichitate. 4 sm Vânzător de Antichități. 5 sm (Pex) Vânzător de obiecte de artă la mâna a doua. 6 sm (Înv; pex) Arheolog. 7 a (înv; îf -riu) Privitor la Antichități. 8 a (Înv) Arheologic.

*ANTICAR 👉 ANTICUAR.

ANTICAR¹ adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICAR¹ adj. invar. (Despre arme, unități militare etc.) Antitanc. Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7 /4. Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242.

ANTICAR², anticari, s. m. 1. Negustor de cărți vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (Învechit) Colecționar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Arheolog. Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.

ANTICAR¹ adj. invar. Antitanc. – Din anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICAR², anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).

ANTICAR s.m. Cel care se ocupă cu vînzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].

ANTICAR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar].

ANTICAR¹ adj. inv. antitanc. (după fr. antichar)

ANTICAR² s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)

ANTICAR² adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car

ANTICAR¹ ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /<lat. antiquarius, fr. antiquare

anticar m. 1. care se ocupă cu studiul și mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culegător sau negustor de antice; 3. vânzător de cărți vechi.

*anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar.

anticariu sm vz anticar²

anticvar sm vz anticar²

*ANTICUAR, *ANTICAR sm. ⚚ Negustor de cărți sau de lucruri de artă vechi [germ. Antiquar].

ANTICVAR s.m. v. anticar.

anticvar m. V. anticar.

anticar² (persoană) s. m., pl. anticari

anticar¹ (antitanc) (înv.) adj. invar. (arme ~)

anticar² (persoană) s. m., pl. anticari

anticar¹ (antitanc) adj. invar.

anticar (antitanc) adj. invar.

anticar (persoană) s. m., pl. anticari

anticar (nu: antiquar)

anticar.

ANTICAR adj. v. antitanc.

ANTICAR s. v. arheolog.

ANTICAR s. (franțuzism) buchinist.

anticar s. v. ARHEOLOG.

ANTICAR s. (franțuzism) buchinist.

ANTICAR adj. (MIL.) antitanc. (Tun ~.)