ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras).

antebraț sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: ante- + braț] Parte a membrului superior al corpului uman, de la articulația cotului la cea a pumnului și care cuprinde oasele cubitus și radius.

*ANTEBRAȚ (pl. -ațe) sn. 🫀 Partea brațului de la cot pînă la palmă (🖼 138) [ante + braț, format după fr. avant-bras].

ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț. (după fr. avant-bras).

ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot pînă la încheietura mîinii.

ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot pînă la încheietura mîinii. – Din ante- + braț. (după fr. avant-bras).

ANTEBRAȚ s.n. Parte a brațului de la cot pînă la încheietura mîinii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi. [Pl. -țe. / după fr. avant-bras, it. antibraccio].

ANTEBRAȚ s. n. 1. parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. 2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot și genunchi. (după fr. avant-bras)

ANTEBRAȚ ~e n. Parte a brațului, cuprinsă între cot și încheietura mâinii. [Sil. -te-braț] /ante- + braț

antebraț n. Anat. partea brațului dela cot la pumn.

*antebráț n., pl. e (d. ante- și braț, după fr. avant-bras). Anat. Partea brațuluĭ de la cot la pumn.

antebraț (desp. -te-braț) s. n., pl. antebrațe

antebraț (-te-braț) s. n., pl. antebrațe

antebraț s. n. (sil. -braț), pl. antebrațe

antebraț *). ◊ Ante- în compuse are înțelesul de „înainte”, anti- are înțelesul de „contra”; deci antedatez „datez înainte”, dar anticonstituțional „care este contra Constituției”.

ANTEBRAȚ s. (ANAT.) (reg.) pulpa mâinii.

ANTEBRAȚ s. (ANAT.) (reg.) pulpa mîinii.