ANEXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe.

anexă sf [At: ALECSANDRI, T. 1705 / V: (Trs; după lat) anex sn / Pl: ~xe / E: fr annexe, lat annexus, -a, -um] 1 Ceea ce (este alăturat sau) alipit pe lângă altceva mai mare ori mai de seamă Si: adaos. 2 Parte secundară a unei publicații Si: apendice. 3 (Atm) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. 4 (Lpl; îs) -xe embrionare Formații temporale ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, cu rol de nutriție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției.

ANEXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe.

ANEXĂ, anexe, s. f. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lîngă altceva mai mare ori mai important: lucru adăugat, adaos. Înaintăm cererea cu două anexe. ◊ Toate încercările dușmanilor. să restabilească Rusia burghezo-moșierească și să o transforme într-o anexă a imperialismului au eșuat complet. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/2. ♦ Material suplimentar care completează, dezvoltă sau lămurește un text (de lege). Am voit... în conformitate cu articolul IV din anexă să surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705.

ANEXĂ, anexe, s. f. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lîngă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. – Fr. annexe.

ANEXĂ s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. ♦ Material de completare la un text, pe care îl întregește sau îl lămurește. [< fr. annexe, cf. lat. annexus – legat].

ANEXĂ s. f. 1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos. 2. (anat.) țesut, formație, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. 3. material documentar alăturat unui text. (< fr. annexe)

ANEXĂ ~e f. Element secundar alăturat la un lucru principal în vederea completării; adaos; supliment. /<fr. annexe, lat. annexus

*anéxă f., pl. e (fr. annexe, d. lat. annexus, -exa, anexat, -ată, part. d. annéctere, a anexa). Lucru anexat (adaus, suplement, dependență): anexa uneĭ case, uneĭ scrisorĭ.

anex sn vz anexă

anexa vtr [At: IORGA, C. I. II, 68 / Pzi: ~xez / E: fr annexer] 1 A alipi la (de) ceva. 2 A uni (cu). 3 A adăuga (la). 4 (Îe) A ~ o țară (provincie, oraș) A încorpora la o altă țară (mai mare).

*ANEX I. adj. Ce se alăturează pe lîngă un alt lucru: școală ~ă. II. ANEX sn., ANEXĂ (pl. -exe) sf. Ce se alăturează, ce se găsește pe lîngă alt lucru: voiu da o ~ă la cartea pe care o tipăresc; ~ele clădirii [fr. < lat.].

*ANEXA (-exez) vb. tr. A alătura pe lîngă un alt lucru; a uni: vei ~ la petițiune și actele necesare; Dobrogea a fost anexată la Romînia după războiul de la 1877 [fr.].

ANEXA, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga la ceva. A anexa un act la o cerere. ♦ A încorpora o țară, o provincie etc. prin violență, împotriva voinței locuitorilor.

ANEXA, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura la ceva. ♦ A încorpora un teritoriu prin violență. – Fr. annexer.

ANEX, -Ă adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecși, -exe. / < fr. annexe, cf. lat. annexus – atașat].

ANEXA vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). ♦ A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o țară, un teritoriu străin etc. [< fr. annexer].

ANEX, -Ă adj. alăturat unui lucru (principal); alăturat. (< fr. annexe, lat. annexus)

ANEXA vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. (< fr. annexer)

construcție-anexă s. f. Construcție care se adaugă alteia deja existente ◊ „La Piatra-Neamț o construcție-anexă va suplimenta cu 114 locuri capacitatea de cazare a hotelului «Central».” R.l. 17 XII 77 p. 5 (din construcție + anexă)

gospodărie-anexă s. f. ◊ „Înființarea unor gospodării-anexe pe lângă cantinele întreprinderilor craiovene facilitează aprovizionarea cu legume și alte produse agro-alimentare a acestora.” R.l. 28 IV 74 p. 5. ◊ „Creșterea numărului de gospodării anexe, în vederea asigurării aprovizionării cantinelor-restaurant cu carne, legume și zarzavaturi din resurse proprii.” R.l. 5 I 78 p. 5; v. și cantină-restaurant (din gospodărie + anexă)

ANEX ~xă (~cși, ~xe) Care ține de anexă; propriu anexei. /<fr. annexe

A ANEXA ~ez tranz. 1) A alătura în calitate de anexă. 2) fig. (teritorii străine, țări) A alipi cu forța. /<fr. annexer

anex n. 1. ceace s’adaogă la un lucru principal; 2. lucru adăogat.

anexà v. a alătura la un ce principal.

*anexéz v. tr. (fr. annexer, d. annexe, anexă. V. conexez). Alătur, alipesc, fac să depindă de: a anexa o hîrtie la o scrisoare (uneĭ scrisorĭ), o provincie la o țară (uneĭ țărĭ).

anexă s. f., g.-d. art. anexei; pl. anexe

anexă s. f., g.-d. art. anexei; pl. anexe

anexă s. f., g.-d. art. anexei; pl. anexe

anex adj. m., pl. anecși; f. anexă, pl. anexe

anexa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anexez, 3 anexează; conj. prez. 1 sg. să anexez, 3 să anexeze

anex adj. m., pl. anecși; f. anexă, pl. anexe

anexa (a ~) vb., ind. prez. 3 anexează

anex adj. m., pl. anecși; f. sg. anexă, pl. anexe

anexa vb., ind. prez. 1 sg. anexez, 3 sg. și pl. anexează

anexez, -xează 3.

ANEXĂ s. v. adaos.

ANEXĂ s. adaos, apendice, completare, supliment. (~ la o dispoziție.)

ANEX adj. 1. v. auxiliar. 2. v. anexat.

ANEXA vb. 1. a (se) alătura, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a atașa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)

ANEX adj 1. accesoriu, auxiliar, secundar, subsidiar. (Element ~ într-un mecanism.) 2. alăturat, anexat. (Documentele ~.)

ANEXA vb. 1. a (se) alătura, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a atașa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)