23 de definiții pentru anafură
din care- explicative (16)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANAFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anaforă, nafură s. f.] – Din sl. (a)nafora.
anafură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/17 / V: ~foră, naforă, nafură / E: vsl анафора] (Bis) Pâine binecuvântată care se împarte creștinilor la sfârșitul liturghiei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANAFURĂ 👉 NAFURĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANAFURĂ s. f. Bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anaforă, nafură s. f.] – Din sl. (a)nafora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANAFURĂ s. f. (Cu sens colectiv, în mistica creștină ortodoxă) Bucățele de prescură care se împart credincioșilor la sfîrșitul liturghiei. [Musafirii] își așteptau rîndul în tăcere, ca în noaptea învierii, la împărțirea anafurii. PAS, L. I 105. Bătrînele... țineau drumul casei, mestecînd anafura sfințită. DELAVRANCEA, S. 51. – Variantă: nafură (ȘEZ. V 137) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANAFURĂ s. f. Bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfîrșitul liturghiei. [Var.: anaforă, nafură s. f.] – Slav (v. sl. (a)nafora < gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANAFURĂ f. Bucăți mici de prescură, care se împart credincioșilor după liturghie. [G.-D. anafurei] /<sl. [a]nafora
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
anàfură f. pâine binecuvântată ce se împarte creștinilor după leturghie. [De origină slavo-greacă, vorbă identică cu cea precedentă; de aci și forma scurtată, nafură].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANAFORĂ2 s. f. v. anafură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANAFORĂ2 s. f. v. anafură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
NAFURĂ s. f. v. anafură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NAFURĂ s. f. v. anafură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
NAFURĂ s. f. v. anafură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
anaforă2 sf vz anafură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nafură sf vz anafură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANAFORĂ1 s. f. v. anafură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
nafură f. V. anafură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) anáforă și -ură f., pl. ĭ și e (mgr. anaforá, oferire, de unde și vsl. anafora și náfora, bg. sîrb. nafora. V. anaforă 2 și prescură. Vest. Un fel de pîne pe care preutu ortodox o binecuvintează la liturghie și o oferă credincioșilor prefăcută în bucățele. Banu cel de anaforă, ultimu ban păstrat cu îngrijire. Fig. Iron. Bucățică de mîncare prea mică. – În est náforă saŭ -ură. V. litie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
náfură V. anaforă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anafură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anafurei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
anafură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anafurei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anafură (bis.) s. f., g.-d. art. anafurei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
anafură, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ANAFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioșilor după liturghie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANAFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioșilor după liturghie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
anafură (anafure), s. f. – Pîine sfințită care se împarte credincioșilor după terminarea slujbei. – Var. (a)naforă, nafură. – Anafora, s. f. (raport scris adresat domnitorului), anaforă, s. f. (procedeu stilistic, repetiție). – Mr. anafură, megl. nafără. Ngr. ἀναφορά „relatare” (Murnu 4); în primul său sens ar fi putut intra prin intermediul sl. (a)nafora. Ultima var. este neol.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: anaforă, anaforă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 2, DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
anafură, anafuresubstantiv feminin
- 1. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. DEX '09 DLRLC MDA2 NODEXsinonime: părticică
- [Musafirii] își așteptau rîndul în tăcere, ca în noaptea învierii, la împărțirea anafurii. PAS, L. I 105. DLRLC
- Bătrînele... țineau drumul casei, mestecînd anafura sfințită. DELAVRANCEA, S. 51. DLRLC
-
etimologie:
- (a)nafora DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 NODEX