anacronic, ~ă a [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 105 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anachronique] Nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.

ANACRONIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale; care conține un anacronism. În sectorul învățămîntului public, una din tradițiile anacronice ce au persistat pînă acum [1948] este asocierea laolaltă din punctul de vedere al predării a două vaste științe: fizica și chimia. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 4/5.

ANACRONIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique (< gr.).

ANACRONIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [< fr. anachronique].

ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. (< fr. anachronique)

ANACRONIC ~că (~ci, ~ce) Care conține un anacronism; propriu anacronismului. /<fr. anachronique

*anacrónic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiiĭ, fals în privința timpuluĭ. Contrar uzurilor și ideilor actuale: ideĭ anacronice. Adv. A vorbi anacronic. – Fals anacronistic.

anacronic (desp. -na-cro-) adj. m., pl. anacronici; f. anacronică, pl. anacronice

anacronic (-na-cro-) adj. m., pl. anacronici; f. anacronică, pl. anacronice

anacronic adj. (sil. -cro-) → cronic

ANACRONIC adj. (rar) anacronistic. (O situație ~.)

ANACRONIC adj. (rar) anacronistic. (O situație ~.)