3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMOR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. ◊ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva. ♦ (Concr.) Iubit2 (2). – Din lat. amor, it. amore.

AMOR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. ◊ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva. ♦ (Concr.) Iubit2 (2). – Din lat. amor, it. amore.

amor [At: GORJAN, H. II, 159 / V: (Mol; înv) ~iu, (îvp) ~mar, (irn) -oare / A și: (înv) amor / Pl: ~uri sn, (rar) -i sm / E: lat amor] 1 sn (Înv) Iubire adâncă (pentru Dumnezeu, pentru natură etc.). 2 sn (Îs) Amor-propriu Sentiment de prețuire pentru propria persoană, provenind din aprecierea (uneori exagerată) a propriilor calități. 3 sn (Îas) Ambiție. 4 sn Iubire (pasionată) între persoane de sex opus Si: dragoste. 5 smn (D. ambele sexe) Obiect al iubirii Si: (pop) drag, drăguț, amant, ibovnic. 6 sm (Mit) Zeul amorului, Eros. 7 sn (Bot) Arbust din familia Plumbaginaceelor, cu flori de culoare albastră, originar din Africa de Sud, care înflorește în mai-septembrie (Plumbago copensis) Si: Floarea amorului, amoraș (4).

*AMOR2 sm. 🔱 Zeul iubirii, Cupidon (👉 P. IST) [lat.].

*AMOR1 (pl. -oruri) sn. 1 Iubire, dragoste (între cele două sexe) 2 Iubit, drăguț (în poezia populară semi-cărturărească) 3 Mai rar și învechit, cu alte înțelesuri ale sentimentului de iubire: ~ul patriei 4 🌿FLOAREA-AMORULUI [lat.].

AMOR, amoruri, s. n. 1. Dragoste între persoane de sex diferit; iubire. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci cînturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. I 185. Și-n toată natura, cuprinsă de dor Plutea o șoptire de dulce amor!... ALECSANDRI, F. I 126. ◊ (Personificat) Scrie-o carte cu dreptate La puicuța-n ceea parte; Scrie-mi-o tu, dorule, Du-mi-o tu, amorule. ȘEZ. V 12. ♦ Persoană iubită; iubit. Soția profesorului meu de franceză era... primul meu amor secret, cu totul nevinovat. SADOVEANU, N. F. 176. 2. (Livresc) Afecțiune, atașament. O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți cînd vine în țeară asprul ger!... ALECSANDRI, F. A. 110. ♦ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitate față de părerea altora despre sine. Se cuvenea să găsesc o soluție pentru a-mi împăca profesorii și amorul propriu. SADOVEANU, N. F. 134.

AMOR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2 (Livresc) Atașament, afecțiune. ◊ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitatea față de părerea altora despre sine. – It. amore (lat. lit. amor).

AMOR s.n. 1. (Liv.) Iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2. (Liv.) Atașament, afecțiune. ◊ Amor propriu = prețuire a propriilor calități; mîndrie. [Pl. -ruri. / < lat. amor, cf. it. amore].

AMOR s. n. iubire, dragoste. ♦ ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități. (< lat. amor)

AMOR ~uri n. Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire; dragoste. ◊ ~ propriu prețuire exagerată a propriilor calități; mândrie. /<lat. amor, it. amore

amor n. sentiment de vie afecțiune: dragoste, iubire; amor propriu, iubire exagerată de sine însuș.

Amor n. Mit. zeul iubirii, fiul Venerii.

*amór n., pl. urĭ (lat. ámor, amóris). Dragoste, ĭubire (între sexe). Amor de patrie, patriotizm; amor propriŭ, amor de sine. S. m. Zeu ĭubiriĭ la Romanĭ.

*AMOR-PROPRIU sbst. Sentiment pe care-l are cineva de însușirile sale, de propria sa valoare, stimă de sine: ai suferi poate mai mult, fiindcă ai fi rănită și în amorul-propriu (D.-ZAMF.); amorul-propriu era poreclit filotimie (ALECS.) [fr. amour-propre].

*AMORAȘ1 sn. 1 dim. AMOR1 2 Cineva drăguț: uite ce copil frumos, ce ~! 3 Iubit, drăguț (în poezia populară semi-cărturărească): ~ul mi se’ nsoară (TEOD.).

*AMORAȘ2 sm. 🔱 dim. AMOR2 (🖼 108): pe una din-tr’însele erau cusuți doi ~i (FIL.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+Amor (zeul iubirii la romani) s. propriu m.

amor-propriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amorul-propriu, g.-d. art. amorului-propriu

amor-propriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amorul-propriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amorului-propriu

amor-propriu s. n. [-priu pron. -prĭu], art. amorul-propriu, g.-d. art. amorului-propriu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMOR s. 1. v. iubire. 2. v. iubit.

AMOR s. 1. dragoste, iubire, (înv. și reg.) iboste, (înv.) libov. (~ lui pentru ea.) 2. (concr.) dragoste, iubire, iubit, (Olt.) iub. (Tu ești ~ meu.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amor (amoruri), s. n. – Iubire. Lat. amor (fr. amour, it. amore), introdus de poezia lirică, la sfîrșitul sec. XVIII. – Der. amorez (var. amurez), s. m., care aparține terminologiei teatrale (fr. amoureuseamoreză, de la care s-a format m.), astăzi intrat și în limbajul pop. (în teatru se spune încă prim amorez); amoreză (var. amure(a)ză), s. f. (iubită, țiitoare); amoreza, vb. (a se îndrăgosti); amoros, adj. (plin de iubire); înamora, vb. (a se îndrăgosti).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Amor (sau Cupido), zeul dragostei, la romani. Era fiul zeiței Venus cu Mercur (Iupiter sau Mars). Era înfățișat ca un copil frumos, purtînd un arc și o tolbă plină cu săgeți. Corespundea în mitologia greacă zeului Eros (v. și Eros).

Cupido, cunoscut și sub numele de Amor, era, în mitologia romană, zeul dragostei. Era fiul lui Venus. Tatăl său se credea că ar fi fost Iupiter, Mars sau Mercurius (v. și Eros).

CUPIDON sau AMOR (în mitologia romană), zeul iubirii, fiul lui Iupiter și al lui Venus sau, după altă versiune, al lui Marte și Venus. Înzestrat cu puterea de a inspira iubirea în sufletele oamenilor și ale zeilor, cu ajutorul săgeților trimise cu arcul de care nu se desparte. Corespondentul lui Eros în mitologia greacă.

Love is a boy by poets spoiled (engl. „Amorul e un copil răsfățat de poeți”) – versul 843 din poemul Hudibras la poetului englez Samuel Butler. Metafora a inspirat cunoscuta arie L’amour est un enfant bohème (tradusă la noi: Amorul e-un copil pribeag) din opera Carmen de Bizet. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de amorul artei expr. 1. de plăcere. 2. pe gratis, fără bani, de pomană.

Intrare: amor
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amor
  • amorul
  • amoru‑
plural
  • amoruri
  • amorurile
genitiv-dativ singular
  • amor
  • amorului
plural
  • amoruri
  • amorurilor
vocativ singular
  • amorule
plural
  • amorurilor
amoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
amoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
amur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Amor
nume propriu (I3)
  • Amor
Intrare: amor-propriu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amor-propriu
  • amorul-propriu
plural
genitiv-dativ singular
  • amor-propriu
  • amorului-propriu
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amor, amorurisubstantiv neutru

  • 1. Dragoste, iubire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dragoste iubire antonime: ură diminutive: amoraș
    • format_quote S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci cînturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. I 185. DLRLC
    • format_quote Și-n toată natura, cuprinsă de dor Plutea o șoptire de dulce amor!... ALECSANDRI, F. I 126. DLRLC
    • format_quote personificat Scrie-o carte cu dreptate La puicuța-n ceea parte; Scrie-mi-o tu, dorule, Du-mi-o tu, amorule. ȘEZ. V 12. DLRLC
    • 1.1. concretizat Iubit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: iubit
      • format_quote Soția profesorului meu de franceză era... primul meu amor secret, cu totul nevinovat. SADOVEANU, N. F. 176. DLRLC
  • 2. livresc Afecțiune, atașament. DLRLC DN
    • format_quote O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți cînd vine în țeară asprul ger!... ALECSANDRI, F. A. 110. DLRLC
etimologie:

amor-propriusubstantiv neutru

  • 1. Prețuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: mândrie
    • format_quote Se cuvenea să găsesc o soluție pentru a-mi împăca profesorii și amorul propriu. SADOVEANU, N. F. 134. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.