DEX online - Căutare: amâna

amâna verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amâna	amânare	amânat	amânând	singular	plural
		(a) amâna	amânare	amânat	amânând	amână	amânați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amân	(să) amân	amânam	amânai	amânasem
	a II-a (tu)	amâni	(să) amâni	amânai	amânași	amânaseși
	a III-a (el, ea)	amână	(să) amâne	amâna	amână	amânase
plural	I (noi)	amânăm	(să) amânăm	amânam	amânarăm	amânaserăm, amânasem
	a II-a (voi)	amânați	(să) amânați	amânați	amânarăți	amânaserăți, amânaseți
	a III-a (ei, ele)	amână	(să) amâne	amânau	amânară	amânaseră

Link către această paradigmă

AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A³ + mâne (= mâine).
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 7 Jun 2003 | Greșeală de tipar

AMÂNÁ vb. 1. (Transilv.) a tămânda. (~ plecarea.) 2. (rar) a remite. (~ o tranzacție.) 3. a încetini, a întârzia. (~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (~ rezolvarea unei probleme.) 5. v. păsui. 6. v. prelungi. 7. a lăsa. (Să ~ pe altă dată.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

amâná vb., ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni, 3 sg. și pl. amână; conj. prez. 3 sg. și pl. amâne; ger. amânând
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

A AMÂNÁ amân tranz. 1) A lăsa pentru altă dată. ~ adunarea. ~ plecarea. 2) (persoane) A purta cu vorba. /a + mâine
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

amîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu).
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 7 May 2006 | Greșeală de tipar