alimentat¹ sn [At: MD ms / Pl: ~uri / E: alimenta] 1 Hrănire. 2 (Ind) Alimentare (2).

alimentat², ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: alimenta] 1 (D. ființe) Hrănit². 2 (Ind) Care este aprovizionat cu combustibilul sau cu materia primă necesară pentru o bună funcționare.

ALIMENTA, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. și refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instalații, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din fr. alimenter.

alimenta v [At: HAMANGIU, C. C. 54 / Pzi: ~tez / E: fr alimenter] 1-2 vtr A (se) hrăni. 3-4 vtr (D. o mașină industrială) A (se) aproviziona cu combustibilul sau cu materia primă necesare pentru o bună funcționare. 5 vt (Jur) A acorda mijloace de trai. 6 vt (Fig; d. conflicte, stări neplăcute etc.) A duce la accentuare.

*ALIMENTA (-tez) l. vb. tr. 1 A da hrană: produsele agriculturei alimentează cea mai mare parte a populațiunii noastre ¶ 2 A înzestra cu ceva necesar vieții de toate zilele: ~ orașul cu apă ¶ 3 fig. A întreține puterea unui lucru, a nu-l lăsa să slăbească: bătrîna se silea să alimenteze slaba lumină a candelei (FIL.) ¶ 4 fig. A ajuta la menținerea unor anumite stări sufletești, a le da putere: demagogia alimentează toate pasiunile urîte ale celor inculți ¶ 5 ⚖️ A da alimente, mijloace de traiu. II. vb. refl. A se hrăni [fr.].

ALIMENTA, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. și refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instituții, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din fr. alimenter.

ALIMENTA, alimentez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la ființe) A hrăni. La cămin copiii sînt alimentați cu grijă. 2. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona cu combustibil sau materie primă. Înainte de a se lumina de ziuă, cu tot viscolul ce se înverșuna, un tren încărcat cobora spre uzină, ca să alimenteze cu minereu furnalele flămînde. CĂLUGĂRU, O. P. 470. Apele cristaline din munte... alimentează rîul tulbure din șes. IBRĂILEANU, A. 77.

ALIMENTA, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) hrăni. 2. Tranz. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona. – Fr. alimenter.

ALIMENTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). ♦ tr. A întreține, a menține. 2. tr. A aproviziona cu ceva necesar traiului. ♦ A aproviziona, a da cele necesare pentru funcționare (unui motor, unei mașini etc.). ◊ (Sport) A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile în direcția unui jucător. [< fr. alimenter, cf. it. alimentare].

ALIMENTA vb. I. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). II. tr. 1. a aproviziona cu ceva necesar traiului. 2. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc. (< fr. alimenter, lat. alimentare)

alimenta vb. I (fin.) A depune bani într-un cont ◊ „Vlad trebuie neapărat să-și alimenteze contul întrucât a ajuns la roșu.” (din fr. alimenter)

A ALIMENTA ~ez tranz. 1) (ființe, plante) A trata cu alimente, pentru a menține existența; a întreține cu hrană; a hrăni. 2) (mașini, instalații, întreprinderi etc.) A asigura cu cele necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a aproviziona. ~ cu combustibil. /<fr. alimenter

alimentà v. 1. a nutri, a da alimente; 2. a întreține: a alimenta focul, ura.

*alimentéz v. tr. (d. aliment; fr. alimenter). Nutresc. Fig. Întrețin, fomentez: demagogiĭ alimentează ura săraculuĭ contra bogatuluĭ.

alimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alimentez, 3 alimentează; conj. prez. 1 sg. să alimentez, 3 să alimenteze

alimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 alimentează

alimenta vb., ind. prez. 1 sg. alimentez, 3 sg. și pl. alimentează

ALIMENTAT adj. hrănit, nutrit. (Bine ~.)

ALIMENTAT adj. hrănit, nutrit. (Bine ~.)

ALIMENTA vb. v. întreține, menține.

ALIMENTA vb. v. mânca.

ALIMENTA vb. a (se) hrăni, a mînca, a (se) nutri. (Se ~ bine.)

alimenta vb. v. ÎNTREȚINE. MENȚINE.