ALERTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

alertă sf [At: DEX² / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALERTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

ALERTĂ, alerte, s. f. Alarmă; (prin restricție) cuvînt prin care se atrage atenția oamenilor de știință astronomi asupra evoluției diverselor fenomene cerești. – Fr. alerte.

ALERTĂ s.f. (Liv.) Alarmă; (p. restr.) termen folosit de către astronomi pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. [< fr. alerte, cf. it. all’erta – pe înălțime].

ALERTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. (< fr. alerte)

ALERTĂ ~e f. 1) Semnul prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alarmă. 2) geofiz. Semnal convențional prin care se atrage atenția specialiștilor asupra unor fenomene cerești, evoluția cărora trebuie urmărită. /<fr. alerte

ALERT, -Ă, alerți, -te, adj. Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALERTA, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

alert, ~ă a [At: ALAS 24 II 1935, 5/6 / Pl: ~rți, ~e / E: fr alerte] 1 Vioi. 2 Agil 3 Iute (la mișcări).

alerta [At: DEX² / Pzi: ~tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

ALERT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALERTA, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERT, -Ă adj. (Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl. -rți, -rte. / < fr. alerte].

ALERTA vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].

ALERT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. (< fr. alerte)

ALERTA vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)

alerta vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

A SE ALERTA mă ~ez intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter

A ALERTA ~ez tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter

alertă s. f., g.-d. art. alertei; pl. alerte

alertă s. f., g.-d. art. alertei; pl. alerte

alertă s. f., g.-d. art. alertei; pl. alerte

alert adj. m., pl. alerți; f. alertă, pl. alerte

alerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alertez, 3 alertează; conj. prez. 1 sg. să alertez, 3 să alerteze

alert adj. m., pl. alerți; f. alertă, pl. alerte

alerta (a ~) vb., ind. prez. 3 alertează

alert adj. m., pl. alerți; f. sg. alertă, pl. alerte

alerta vb., ind. prez. 1 sg. alertez, 3 sg. și pl. alertează

ALERTĂ s. v. alarmă.

alertă s. v. ALARMĂ.

ALERT adj. v. iute, sprinten, vioi.

ALERTA vb. v. grăbi, iuți, zori.

alert adj. v. IUTE. SPRINTEN. VIOI.

alerta vb. v. GRĂBI. IUȚI. ZORI.