ALBUMINURIE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând, de obicei, o boală a rinichilor, insuficiență cardiacă etc). – Din fr. albuminurie.

albuminurie sf [At: DA ms / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: fr albuminurie] 1-3 (Med) (Buletin de) analiză cu (prezența albuminei în urină).

*ALBUMINURIE sf. 🩺 Boală caracterizată prin prezența albuminei în urină [fr.].

ALBUMINURIE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând, de obicei, o boală a rinichilor, insuficiență cardiacă etc.). – Din fr. albuminurie.

ALBUMINURIE s. f. Prezența albuminei în urină (indicînd de obicei o boală a rinichilor).

ALBUMINURIE s. f. Prezența albuminei în urină (indicînd de obicei o boală a rinichilor). – Fr. albuminurie.

ALBUMINURIE s.f. (Med.) Prezența albuminei în urină. [Gen. -iei. / < fr. albuminurie, cf. fr. albumine, gr. ouron – urină].

ALBUMINURIE s. f. prezența albuminei în urină. (< fr. albuminurie)

ALBUMINURIE f. Prezență a albuminei în urină, întâlnită la unele boli de rinichi. /<fr. albuminurie

*albuminuríe f. Med. Boală caracterizată pin prezența albumineĭ în urină.

albuminurie (desp. -mi-nu-/-min-u-) s. f., art. albuminuria, g.-d. albuminurii, art. albuminuriei

albuminurie (-mi-nu- / -min-u) s. f., art. albuminuria, g.-d. albuminurii, art. albuminuriei

albuminurie s. f., art. albuminuria, g.-d. albuminurii, art. albuminuriei

ALBUMIN-, v. ALBUMINO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezență a albuminei în plasma sanguină; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a albuminei în urină.