2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBIOARĂ, albioare, s. f. Albiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară.

ALBIOARĂ, albioare, s. f. Albiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară.

albioa sf [At: ȘEZ. III, 64 / P: ~bi-oa~ / Pl: ~re / E: albie + -oară] 1-2 Albiuță (1-2). 3 (Mol) Postavă.

ALBIOA (pl. -oare) sf. 1 Albie mică 2 Mold. 🏚 Postava în care curge făina la moară (ȘEZ.) [lat. alveola].

ALBIOARĂ, albioare, s. f. Albiuță. Dar mamă-sa ce făcea? Puțină apă-ncropea Și-n albioară mi-o punea Și băiatul că-l scălda, în cîrpe albe-l înfășa, în albioară mi-l culca. ȘEZ. III 64. – Pronunțat: -bi-oa- și (popular) -bioa-.

ALBIOARĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară.

2) albioáră f., pl. e (dim. d. alb). Munt. Begliță.

1) albioáră f., pl. e (lat. pop. albióla, cl. alvéola. V. alveolă). Albie mică.

ALBIOR, -OARĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. [Pr.: -bi-or] – Alb + suf. -ior.

ALBIOR, -OARĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. [Pr.: -bi-or] – Alb + suf. -ior.

albior, ~oa [At: ALECSANDRI, P. III, 53 / P: ~bi-or / E: alb + -ior] 1-2 a Albișor (1-2). 3-4 sf (Iht; reg) Behliță.

ALBIOR, -OARĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. Deodată, rotunzi și albiori, Apar la foc de soare doi nufări plutitori. ALECSANDRI, P. III 53. – Pronunțat: -bi-or.

ALBIOR, -OARĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. – Din alb2 + suf. -ior

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albioa (desp. -bi-oa-) s. f., g.-d. art. albioarei; pl. albioare

albioa (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. albioarei; pl. albioare

albioa (albiuță) s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. albioarei; pl. albioare

albior (desp. -bi-or) adj. m., pl. albiori; f. albioa, pl. albioare

albior (-bi-or) adj. m., pl. albiori; f. albioară, pl. albioare

albior adj. m. (sil. -bi-or), pl. albiori; f. sg. albioară, pl. albioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBIOA s. albiuță, copăiță, covățică, (pop.) covățea. (~ de frământat aluatul.)

ALBIOA s. albiuță, copăiță, covățică, (pop.) covățea. (~ de frămîntat aluatul.)

Intrare: albioară
albioară substantiv feminin
  • silabație: al-bi-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albioa
  • albioara
plural
  • albioare
  • albioarele
genitiv-dativ singular
  • albioare
  • albioarei
plural
  • albioare
  • albioarelor
vocativ singular
plural
Intrare: albior
albior adjectiv
  • silabație: al-bi-or info
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albior
  • albiorul
  • albioru‑
  • albioa
  • albioara
plural
  • albiori
  • albiorii
  • albioare
  • albioarele
genitiv-dativ singular
  • albior
  • albiorului
  • albioare
  • albioarei
plural
  • albiori
  • albiorilor
  • albioare
  • albioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albioa, albioaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Albie + sufix -ioară. DEX '09 MDA2 DEX '98

albior, albioaadjectiv

  • 1. Albișor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albișor
    • format_quote Deodată, rotunzi și albiori, Apar la foc de soare doi nufări plutitori. ALECSANDRI, P. III 53. DLRLC
etimologie:
  • Alb + sufix -ior. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.