agronomie sfs [At: (a. 1841) URICARIUL VII, 236 / Pl: ~ii^[1] / E: fr agronomie, it agronomia, rs агрономи] Știința legilor de cultivare a pământului.

*AGRONOMIE sf. 🚜 Știința despre lucrarea sistematică a pămîntului [fr.].

AGRONOMIE s. f. Știință care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la cultivarea sistematică a pămîntului.

AGRONOMIE s. f. Știință care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la cultivarea sistematică a pămîntului. – Fr. agronomie (< gr.).

AGRONOMIE s.f. Știință care înglobează cunoștințele referitoare la cultivarea sistematică a pămîntului. [Gen. -iei. / < fr. agronomie, cf. gr. agros – cîmp, nomos – lege].

AGRONOMIE s. f. știință care studiază metodele și tehnicile cultivării plantelor și ale creșterii animalelor. (< fr. agronomie)

AGRONOMIE f. Știință care înglobează cunoștințe referitoare la cultivarea sistematică a pământului. [G.-D. agronomiei] /<fr. agronomie

agronomie f. teoria agriculturei.

*agronomíe f. (d. agronom). Teoria agriculturiĭ științifice.

agronomie (desp. a-gro-) s. f., art. agronomia, g.-d. agronomii, art. agronomiei

agronomie (a-gro-) s. f., art. agronomia, g.-d. agronomii, art. agronomiei

agronomie s. f. (sil. -gro-), art. agronomia, g.-d. agronomii, art. agronomiei

AGRO- „ogor, cîmpie, agrar, agricol”. ◊ gr. agros „ogor, cîmpie” > fr. agro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agro-. □ ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză₁), s. f., totalitate a organismelor vegetale și animale din biotipul agricol; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază acțiunea legilor biologice asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor; sin. biologie agricolă; ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., zonă cultivată cu plante agricole; ~ecologie (v. eco-₁ v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; sin. ecologie agrară; ~ecotip (v. eco₁, v. -tip), s. n., ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare agrară; ~fil (v. -fil₁), adj. (despre plante) care crește pe cîmpuri necultivate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de cultură; ~fitocenoză (v. fito-, v.-cenoză₁), s. f., fitocenoză formată în terenurile cultivate; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a terenurilor cultivabile; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație și ai mijloacelor tehnice de ameliorare; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro- v. logie₁), s. f., disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură; ~nom (v. -nom₁), s. m. și f., specialist în agronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., ansamblu de cunoștințe teoretice și practice privind cultivarea sistematică a pămîntului; ~pedologie (v. pedo-₂, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de creștere a fertilității terenurilor; ~tip (v. -tip), s. n., tipul soiului la plantele de cultură; ~zoocenoză (v. zoo-, v. -cenoză₁), s. f., biocenoză a faunei agricole; ~zootehnie (v. zoo-, v. -tehnie), s. f., tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; sin. agrozootehnică.