AGOGICĂ s.f. (Muz.) Teoria abaterilor ușoare de la tempo în executarea unei lucrări muzicale. [Gen. -cii. / cf. germ. Agogik, fr. agogique < lat., gr. agoge].

agogic, ~ă [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice (2) / E: ger Agogik, fr agogique] 1 sf (Muz) Teorie a abaterilor ușoare de la tempo în executarea unei lucrări. 2 a Care aparține acestei teorii. 3 a Referitor la această teorie.

AGOGIC, -Ă adj. Referitor la agogică. [Cf. germ. agogisch].

AGOGIC, -Ă I. adj. referitor la agogică. II. s. f. 1. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale. 2. disciplină muzicologică care studiază nuanțarea mișcării. (< germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)

agogică s. f., g.-d. art. agogicii

agogică s. f., g.-d. art. agogicii

agogică s. f., g.-d. art. agogicii

agogică (< gr. ἀγωγή, agoghé „conducere”) 1. Nuanțarea mișcării (v. tempo (2)). 2. Disciplină muzicologică al cărei obiect este nuanțarea mișcării în vederea interpretării adecvate a textului muzical. Termenul a fost introdus de Riemann (Musikalische Dynamik und Agogik, 1884) drept corelativ la dinamică (1) care este nuanțarea intensității (2); dar în timp ce dinamica (2), ca disciplină muzicologică, studiază dozarea de orice fel a intensității, a. este domeniul exclusiv al devierilor de la mișcarea egală. Corelația organică dintre cele două concepte se reflectă îndeosebi în manierele (și îndicațiile) care sunt în același timp agogice și dinamice (ex. calando*). În afară de a. indicată de compozitori (v. agogice, semne, accelerando, rallentando, coroană etc.) există și o a. mai subtilă care se subînțelege în funcție de caracteristicile stilistice ale lucrării, realizarea veridică a acesteia din urmă constituie o probă a măiestriei interpretative. Cele mai vechi indicații de a. cunoscute azi se află în Luis Milan, El Maestro (1535), unde între secțiuni se indică a priesa „strâns repede” respectiva espazio „spațiat, rar”. Tempo rubato*, considerat de unii autori drept un caz special (sau chiar termen sinonimic) al a., nu intră în obiectul ei, acesta fiind nuanțarea subtilă a mișcării la una din voci (2), în timp ce pulsația metrică (v. metru) se menține neschimbată.

agogice, indicații și semne ~. Ad libitum*, senza misura, a suo arbitrio, a piacere*, a capricio* etc. indică o interpretare liberă, bogată în efecte agogice. Accelerando*, stringendo*, indică grăbirea iar rallentando*, ritardando*, ritenuto*, încetinirea treptată a mișcării până la proxima indicație de tempo (2). Semnele de cezură* (’; /; //) scrise după o notă (1) sau pe o bară (II, 3) de măsură indică o scurtă suspendare prin pauză*, a pulsației metrice, iar coroana* aplicată pe o notă, pe o pauză sau pe o bară de măsură – oprirea pulsației sau prin lungirea notei sau a pauzei; aceste semne apar și combinate, respectiv peste semnele de cezură /, //, ///, se aplică câte o coroană* ( ̯ ). Etnomuzicologia* folosește semnele ∪ ∩ prin care se indică câte o minimă lungire respectiv scurtare a notei corespunzătoare, acestea însă sunt de cele mai multe ori maniere de domeniul rubato-ului. A. și, în același timp, dinamice*: calando*, smorzando*, morendo*, deficiendo.

semne agogice v. agogice, indicații și semne.