2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFRONT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront.
afront sn [At: NEGRUZZI, S. III, 463 / Pl: ~uri / E: fr affront] Ofensă adusă cuiva în public Si: insultă, jignire, ultragiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AFRONT (pl. -turi) sn. Ocară făcută cuiva (cu vorba sau cu fapta) fiind de față și alții, înfruntare: îi făcuse ~ul de a nu voi să-l primească ca ambasador la Petersburg (I.-GH.) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AFRONT, afronturi, s. n. Insultă în public, jignire. Mizerabilul! să se-ntinză pînă-ntr-atîta ca să-mi facă un afront! CARAGIALE, O. I 56. Lui Mogorogea nu-i ieșea de la inimă afrontul ce i-l făcuse Pavel. CREANGĂ, A. 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFRONT, afronturi, s. n. Insultă în public; jignire – Fr. affront.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFRONT s.n. Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. [Pl. -turi. / < fr. affront].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFRONT s. n. insultă, jignire adusă cuiva în public. (< fr. affront, it. affronto)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AFRONT ~uri n. Insultă adusă cuiva în public; ofensă. A suferi un ~. [Sil. a-front] /<fr. affront
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afront n. faptă sau vorbă de ocară (aruncată în față), insultă publică.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*afrónt n., pl. urĭ (fr. affront). Injurie; rușine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuĭva un afront. – Curat rom. înfruntare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFRONTA, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afront. – Var.: afrunta vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AFRUNTA, vb. I v. afronta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de cata
- acțiuni
afronta vt [At: DEX2 / V: -run- / Pzi: ~ront / E: fr affronter] 1 (Rar) A înfrunta. 2 (Med) A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
afrunta vt vz afronta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFRONTA vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFRONTA vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afront (desp. a-front) s. n., pl. afronturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afront (a-front) s. n., pl. afronturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afront s. n. (sil. -front), pl. afronturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afronta (a ~) (desp. a-fron-) vb., ind. prez. 1 sg. afrontez, 3 afrontează; conj. prez. 1 sg. să afrontez, 3 să afronteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afronta (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afrontează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
afronta/afrunta vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afront/afrunt, 3 sg. și pl. afrontă/afruntă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AFRONT s. v. jignire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AFRONT s. injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-front
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-fron-ta
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: a-fron-ta
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
afront, afronturisubstantiv neutru
- 1. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
- Mizerabilul! să se-ntinză pînă-ntr-atîta ca să-mi facă un afront! CARAGIALE, O. I 56. DLRLC
- Lui Mogorogea nu-i ieșea de la inimă afrontul ce i-l făcuse Pavel. CREANGĂ, A. 107. DLRLC
-
etimologie:
- affront DEX '09 MDA2 DN
afronta, afrontezverb
-
- Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36. DLRLC
-
- 2. A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare. MDA2 DN
etimologie:
- affronter (după înfrunta). DEX '09 MDA2 DLRM DN