AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 23 Aug 2002 | Greșeală de tipar

AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință cordială; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 14 Oct 2004 | Greșeală de tipar

AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar