AERODINĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul¹. – Din fr. aérodyne.

aerodină sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: fr aérodyne] Vehicul aerian mai greu decât aerul¹ (1).

AERODINĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodyne.

AERODINĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian, mai greu decît aerul, care se menține în aer datorită mișcării lui de înaintare. Avionul, elicopterul^[1], reactorul etc. sînt aerodine.

AERODINĂ s.f. Vehicul aerian mai greu decît aerul, care se menține în atmosferă datorită mișcării lui de înaintare. [< fr. aérodyne].

AERODINĂ s. f. vehicul aerian mai greu decât aerul. (< fr. aérodyne)

aerodină s. f., g.-d. art. aerodinei; pl. aerodine

aerodină s. f., g.-d. art. aerodinei; pl. aerodine

aerodină s. f. → dină

AERODINĂ, aerodine aeronavă mai grea decât volumul aerului dislocat care se menține în atmosferă datorită mișcării lui de înaintare (avionul, elicopterul, planorul, etc.). Aerodină lenticulară vehicul aerian aflat în fază experimentală, având forma unei farfurii răsturnate. Sin. farfurie zburătoare.