2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACOSTARE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta și rezultatul ei. – V. acosta.
ACOSTARE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta și rezultatul ei. – V. acosta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
acostare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: acosta] 1 (D. nave) Apropiere de chei, de țărm, de o geamandură, în vederea debarcării Si: acostat1 (1). 2 (Dom) Oprire din drum și adresare de cuvinte supărătoate, jignitoare Si: acostat2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACOSTARE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta. 1. (Mar.) Manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas. Copiii, cu pasul lor mărunt, o încurcau. Îi luă de mînă ca să poată merge mai iute, să fie față la acostarea lui [a vaporului]. BART, E. 317. 2. Fig. Faptul de a opri pe cineva din drum, adresîndu-i-se în mod supărător.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACOSTARE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACOSTARE s.f. Acțiunea de a acosta. ♦ Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [< acosta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
acosta [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr accoster] 1 vi (D. nave) A se apropia de chei, de țărm, de o geamandură etc. în vederea debarcării. 2 vt (Fig; c.i. persoane) A opri pe drum și a adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACOSTA (-tez) vb. tr. 1 ⛵ A executa (vorb. de o corabie) o manevră spre a se apropia de mal, de cheu sau de altă corabie ¶ 2 fig. A se apropia de cineva pe stradă și a-i vorbi [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Mar.; despre vase) A trage, a se opri la țărm. V. ancora. Vaporul... coborîse de la Brăila și acostase la chei. BART, E. 67. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. De cîte ori era nevoită să iasă din adăpostul ei, umbla sfioasă și grăbită, cu ochii în pămînt, cuprinsă veșnic de teama de a fi acostată. BART, E. 305.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A se apropia și a se lipi de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. – Fr. accoster.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACOSTA vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducînd-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACOSTA vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa. (< fr. accoster)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACOSTA ~ez 1. intranz. (despre nave) A trage la țărm; a aborda. 2. tranz. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa. /<fr. accoster
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acostare s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acostare s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acostare s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acosta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acostez, 3 acostează; conj. prez. 1 sg. să acostez, 3 să acosteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acosta (a ~) vb., ind. prez. 3 acostează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acosta vb., ind. prez. 1 sg. acostez, 3 sg. și pl. acostează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACOSTA vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Constanța.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACOSTA vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Mangalia.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A ACOSTA a agăța, a alege de căpătâi, a asfalta, a da la pește, a se lega (de cineva), a pescui.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
acostare, acostărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a acosta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas. MDA2 DLRLCsinonime: acostat
- Copiii, cu pasul lor mărunt, o încurcau. Îi luă de mînă ca să poată merge mai iute, să fie față la acostarea lui [a vaporului]. BART, E. 317. DLRLC
-
- 1.2. Faptul de a opri pe cineva din drum, adresându-i-se (în mod supărător). MDA2 DLRLCsinonime: acostat
- 1.3. Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. DN
-
etimologie:
- acosta DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
acosta, acostezverb
- 1. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Vaporul... coborîse de la Brăila și acostase la chei. BART, E. 67. DLRLC
-
- 2. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: agăța
- De cîte ori era nevoită să iasă din adăpostul ei, umbla sfioasă și grăbită, cu ochii în pămînt, cuprinsă veșnic de teama de a fi acostată. BART, E. 305. DLRLC
-
etimologie:
- accoster DEX '09 MDA2 DEX '98 DN