acomodare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: acomoda] Deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.) Si: acomodat¹, adaptare, obișnuire.

*ACOMODARE, *ACOMODAȚIUNE, *ACOMODAȚIE sf. 1 Faptul de a se acomoda ¶ 2🫀Facultatea care permite ochiului de a percepe clar imaginile obiectelor așezate la distanțe diferite [fr. < lat.].

ACOMODARE, acomodări, s. f. Acțiunea de a (se) acomoda. 1. Adaptare a unui organism sau a unui organ la noi condiții fiziologice și de mediu. ◊ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. 2. Deprindere, obișnuire, familiarizare, adaptare.

ACOMODARE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda. ◊ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el.

ACOMODARE s.f. 1. Acțiunea de a se acomoda; acomodație. ◊ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel încît imaginea să apară clară pe retină. 2. (Lingv.) Asimilație parțială între două sunete în contact direct. [< acomoda].

ACOMODARE s. n. 1. acțiunea de a se acomoda; acomodație. ♦ ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului. 2. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul. 3. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct. (< acomoda)

acomodare f. 1. potriveală, învoire, împăcare; 2. Gram. potrivirea sunetelor: tidvă – titvă, umplu-împlu.

ACOMODA, acomodez, vb. I. Refl. A se deprinde cu noi condiții de viață, de muncă etc; a se obișnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare.

acomoda vr [At: DA / Pzi: ~dez / E: fr accommoder, lat accommodare] A se deprinde cu noi condiții (de viață, de muncă etc.) Si: a se adapta, a se obișnui.

*ACOMODA (-odez) vb. refl. 1 A se da după împrejurări, a se purta, a se rîndui după vreme: trebue să te acomodezi cu obiceiurile timpului ¶ 2 A se împăca, a se învoi: nu mă pot ~ ușor cu felul lui de viață [fr. < lat.].

ACOMODA, acomodez, vb. I. Refl. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare.

ACOMODA, acomodez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la») 1. A suferi unele modificări în procesul adaptării la noi condiții fiziologice și de mediu. 2. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta. A se acomoda la o situație. ♦ A se împăca, a se învoi. M-am acomodat ușor cu metoda lui de lucru.

ACOMODA, acomodez, vb. I. Refl. 1. A suferi unele modificări în procesul adaptării la noi condiții fiziologice și de mediu. 2. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta; a se împăca, a se învoi. – Fr. accommoder (lat. lit. accommodare).

ACOMODA vb. I. refl. 1. A suferi modificări prin adaptarea la anumite condiții fiziologice și de mediu. 2. A se obișnui cu condiții noi de trai; a se adapta. ♦ A se împăca, a se învoi. [< fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare].

ACOMODA vb. refl. a se adapta la anumite condiții noi de viață, de mediu; a se obișnui. ◊ a se împăca. (< fr. accommoder, lat. accommodare)

A ACOMODA ~ez tranz. A face să se acomodeze; a adapta; a aclimatiza. /<fr. accommoder, lat. accommodare

A SE ACOMODA mă ~ez intranz. 1) (despre plante, animale) A se obișnui cu climatul nou; a se adapta; a se aclimatiza. 2) fig. (despre persoane) A se obișnui cu noi condiții de viață; a se adapta; a se aclimatiza. /<fr. accommoder, lat. accommodare

acomodà v. a (se) potrivi: a se acomoda împrejurărilor.

*acomodațiúne f. (lat. accommodátio, -ónis). Potriveală, adaptare. Învoire, împăcare. Fiziol. Facultatea pin care ochiu vede limpede la diferite distanțe. – Și -áție, dar ob. -áre.

*acomodéz, v. tr. (lat. ac-commodo, -commodáre; fr. accommoder). Potrivesc, fac comod, adaptez: a acomoda o piesă la o mașină. Împac: a acomoda o afacere pin bună înțelegere. V. refl. Mă adaptez.

acomodare s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

acomodare s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

acomodare s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

acomoda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă acomodez, 3 se acomodează; conj. prez. 1 sg. să mă acomodez, 3 să se acomodeze; imper. 2 sg. afirm. acomodează-te; ger. acomodându-mă

acomoda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se acomodează

acomoda vb., ind. prez. 1 sg. acomodez, 3 sg. și pl. acomodează

ACOMODARE s. v. aclimatizare.

ACOMODARE s. aclimatizare, adaptare, dedare, deprindere, familiarizare, obișnuire. (~ unei plante într-un mediu nou.)

ACOMODA vb. v. aclimatiza.

ACOMODA vb. a (se) aclimatiza, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ în noul mediu.)

ACOMODARE s. f. (< acomoda < fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare): v. asimilare parțială.

ACOMODARE Tip particular de asimilare* care constă în modificarea uneia sau eventual a două dintre trăsăturile articulatorii ale unui sunet, sub influența altui sunet aflat în proximitate imediată: fn > mn (bufni > bumni), vn > mn (pivniță>pimniță) etc. • Acomodarea are, în general, un caracter individual și adesea izolat. în câteva cazuri, ea s-a impus în limba literară, astfel [s] din prefixul des-, devine [z] în vecinătatea unei consoane sonore: dezmembra, dezbina, dezgheța, iar [n] din prefixul în-, devine, înainte de labială, m: îmbrăca, împuțina etc. Vezi ASIMILARE. C.C.