abolire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: aboli] 1-3 Desființare de instituții, stări, uzanțe etc. Si: abolit¹, aboliție.

*ABOLIRE, *ABOLIȚIUNE, *ABOLIȚIE sf. ⚖️ ⏲ Desființare, suprimare (a unei legi, a unei instituțiuni): abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății (VLAH.) [fr. < lat.].

ABOLIRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli; anulare, suprimare, desființare. Prin abolirea controlului asupra prețurilor, cercurile conducătoare din S.U.A. au desființat orice limită în cîștigurile capitaliștilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 372.

ABOLIRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli.

ABOLIRE s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. [< aboli].

aboli vt [At: ODOBESCU, S. II, 322 / Pzi: ~lesc / E: fr abolir] (C.i. instituții, stări, uzanțe etc.) A desființa.

abolíre s.f. Desființare a unei instituții, a unei uzanțe, a unei stări; anulare a unei legi, a unei hotărîri; aboliție. Abolirea sclaviei negrilor. • pl. -i. /v. aboli.

*ABOLI (-olesc), vb. tr. ⚖️ ⏲ A desființa, a suprima o lege, o instituțiune [fr.].

ABOLI, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa, a suprima (o lege, o hotărîre, o decizie) printr-un act al puterii de stat.

ABOLI, abolesc, vb. IV. Tranz. A anula, printr-un act al puterii de stat, o lege, o hotărîre etc. – Fr. abolir (lat. lit. abolere).

ABOLI vb. IV. tr. A suprima, a scoate din uz (o lege, o decizie etc.). [< fr. abolir, cf. lat. abolere].

aboli vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere)

aboli, abolesc, vb. IV. Tr. (Jur.) A desființa o instituție, o stare social-politică; a anula o lege.

A ABOLI ~esc tranz. 1) (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (instituții) A face să înceteze existența (printr-un ordin); a desființa; a lichida; a suprima. /<fr. abolir, lat. abolere

*abolésc v. tr. (fr. abolir, d. lat. abolére). Anulez, desființez, nimicesc, abrog: a aboli o lege.

*abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire.

abolire s. f., g.-d. art. abolirii; pl. aboliri

abolire s. f., g.-d. art. abolirii; pl. aboliri

abolire s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolirii; pl. aboliri

aboli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolesc, 3 sg. abolește, imperf. 1 aboleam; conj. prez. 1 sg. să abolesc, 3 să abolească

aboli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolesc, imperf. 3 sg. abolea; conj. prez. 3 să abolească

aboli vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolesc, imperf. 3 sg. abolea; conj. prez. 3 sg. și pl. abolească

ABOLIRE s. (JUR.) desființare, suprimare, (livr.) abolițiune, (pop.) ștergere. (~ monarhiei.)

ABOLIRE s. (JUR.) desființare, suprimare, (pop.) ștergere, (înv.) abolițiune. (~ monarhiei.)

Abolire ≠ validare

ABOLI vb. (JUR.) a desființa, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.)

ABOLI vb. (JUR.) a desființa, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.)

A aboli ≠ a instaura, a valida

aboli, abolesc v. t. a lovi mortal; a ucide