abducțiune sf vz abducție

*ABDUCȚIUNE sf. 🫀 Mișcarea produsă de un mușchiu abductor [fr.].

*abducțiúne f. (lat. abdúctio, -ónis). Anat. Acțiunea de a trage la o parte, cum fac mușchii abductori. – Și -úcție și úcere.

ABDUCȚIE, abducții, s. f. Mișcare prin care se îndepărtează un membru sau un segment al acestuia de axul median al corpului. – Din fr. abduction.

abducție sf [At: CADE / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr abduction] Mișcare de îndepărtare a unui membru de axul median al corpului.

abdúcție s.f. 1 (fiziol.) Mișcare executată de un mușchi abductor. 2 Stare, atitudine rezultată din mișcarea abductoare, opusă adducției. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. abduction, lat. abductiō, -ōnis <ab „îndepărtat de”, ductĭo, -onis <ducĕre „a duce, a îndepărta”.

ABDUCȚIE s. f. Mișcare efectuată de un mușchi abductor. – Din fr. abduction.

ABDUCȚIE s.f. Mișcare produsă de mușchiul abductor. [Cf. fr. abduction, lat. abductio].

abducție s. f. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului. (< fr. abduction, lat. abductio)

ABDUCȚIE ~i f. Mișcare făcută de un mușchi abductor. /<fr. abduction, lat. abductio, ~onis

abducție (îndepărtare a unui membru) (desp. -duc-ți-e) s. f., art. abducția (desp. -ți-a), g.-d. abducții, art. abducției; pl. abducții, art. abducțiile (desp. -ți-i-)

abducție (-ți-e) s. f., art. abducția (-ți-a), g.-d. abducții, art. abducției; pl. abducții, art. abducțiile (-ți-i-)

abducție s. f. (sil. -ți-e), art. abducția (sil. -ți-a), g.-d. art. abducției; pl. abducții

abducție