2 intrări
16 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- specializate (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABȚIGUIT, -Ă, abțiguiți, -te, adj. (Fam.) 1. Beat. 2. Modificat; p. ext. falsificat. – V. abțigui.
ABȚIGUIT, -Ă, abțiguiți, -te, adj. (Fam.) 1. Beat. 2. Modificat; p. ext. falsificat. – V. abțigui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
abțiguit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: abțigui] 1 (Fam) Beat. 2 (Fam) Modificat. 3 (Pex) Falsificat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABȚIGUI, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; p. ext. a falsifica. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abțigui [At: DEX2 / Pzi: ~esc / E: nct] 1 vr (Fam) A se îmbăta. 2 vt A da (cuiva) bătaie ușoară. 3 vt A face (cuiva) un rău. 4 vt A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit). 5 vt (Pex) A falsifica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABȚIGUI, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ABȚIGUI, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face cuiva un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec. – abțiguire s. f.; abțiguit, -ă adj.
- sursa: DEX-S (1988)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abțigui vb. (sil. -gu-i), ind. prez. 1 sg. 3 pl. abțiguiesc
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ABȚIGUIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABȚIGUI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
abțigui În mai multe rînduri ascultători la radio mi-au semnalat în scrisori cuvîntul familiar sau argotic a abțigui, atribuindu-i diferite înțelesuri: „a înșela”, „a bate”, iar reflexiv, „a se îmbăta”. Cuvîntul a fost înregistrat în CV, 1951, nr. 12, p. 37, din Băilești, cu înțelesul de „a înșela, a face ceva, cu șiretenie și îndemânare”. Dar exemplul de care e însoțit nu concordă cu definiția : mi-a făcut socoteala și mi-a abțiguit patru poli dintr-un condei. Judecînd după acest exemplu, înțelesul trebuie să fie „a sustrage, a șterpeli”. În acest caz etimologia e clară : germ. abziehen. Poate că pentru forma romînească s-a pornit de la substantivul german Abzug.
- sursa: GER (1963)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
abțigui în ER, p. 51, am explicat prin germ. Abzug pe a abțigui „a înșela”, „a bate”, refl. „a se îmbăta”. Cuvîntul este mai răspîndit decît credeam eu: găsim apțiguit „amețit de băutură, afumat, cherchelit” din Balș (LR, VIII, 1, p. 61); abțaig „lucru de puțin folos; acte fără mare valoare cu care cineva încearcă să cîștige o cauză” și abțaigui „a se judeca, a intenta proces”, abțaiguială, „acțiunea de a abțaigui; morala, ceartă” din Rădăuți (Lex. reg. I, p. 97); hapțugui „a fura; a specula mărfuri; a aranja ceva” din Rădăuți (Lex. reg. I, p.117); abțigui „a se îmbăta”, abțiguit „beat, chefuit”, cu variantele abțugui, abțuguit (Udrescu). În AUT, 1965, 3, p. 111, Ștefan Binder explică pe abțaig prin germ. Akzept, iar pe habțugui ca derivat de la abțaig. Între timp am văzut altă posibilitate de explicare. în tinerețe am auzit adesea zicîndu-se (a face) hapțighevezn, de obicei la adresa evreilor, cu înțelesul de „afacere necorectă, înșelăciune”. Mi se pare clar că era vorba de verbele germane gehabt und gewesen. Vorbitorul necunoscător al germanei le-a dat sensul care îl interesa pe el (vezi, mai sus, Înțelesul cuvintelor expresive). De aici s-ar putea să fi apărut, prin scurtare, abțig- rădăcina lui abțigui. Evident, s-ar putea să se fi amestecat și Abzug.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
abțiguit, -ă, abțiguiți, -te, adj. 1. Lovit. 2. Turmentat; beat. – Din abțigui.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abțiguit, -ă, abțiguiți, -te, adj. – 1. Lovit. 2. Turmentat; beat. – Din abțigui.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abțigui, abțiguiesc, vb. tranz, r. – 1. A lovi, a plesni. 2. A se turmenta, a se chercheli; a se îmbăta. – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abțigui, abțiguiesc, vb. – 1. (tranz.) A lovi, a plesni. 2. (refl.) A se turmenta, a se chercheli; a se îmbăta. – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
abțiguit, -ă, abțiguiți, -te adj. într-o ușoară stare de ebrietate
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
abțiguit, abțiguităadjectiv
- 1. Beat, băut, cherchelit, turmentat, îmbătat. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: beat băut cherchelit turmentat îmbătat
- 2. Modificat. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: modificat
- 2.1. Falsificat. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: falsificat
-
etimologie:
- abțigui DEX '09 MDA2 DEX '98