așchiere sf [At: DEX² / P: ~chi-e~ / Pl: ~ri / E: așchia] Prelucrare a unui obiect prin eliminarea surplusului de material sub formă de așchii. corectat(ă)

AȘCHIERE, așchieri, s. f. Tăiere de așchii dintr-un material pentru a-i da o anumită formă. – Pronunțat: -chi-e-.

AȘCHIERE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a așchia. [Pr.: -chi-e-]

așchia vt [At: V. COSMOVICI, SĂM. II, 458 / P: ~chi-a / Pzi: ~iez / E: așchie] 1 A rupe, a tăia în așchii, șuvițe, fâșii Si: (Trs) așchii. 2 (Spc) A prelucra un obiect eliminând surplusul de material sub formă de așchii.

AȘCHIA (-iez) vb. tr. și refl. A (se) desface în așchii, în fâșii lungi ca așchiile.

AȘCHIA, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fîșii, a face așchii. – Pronunțat: -chi-a.

AȘCHIA, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fîșii. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

A AȘCHIA ~ez tranz. 1) A tăia în așchii. 2) (obiecte, mai ales lemn) A prelucra prin desprindere de așchii. [Sil. -chi-a] /Din așchie

așchià v. a face așchii: bărdașul așchieazâ lemnul.

așchiéz v. tr. (d. așchie). Cĭoplesc lemnu tăind așchiĭ.

așchiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. așchierii

așchiere (-chi-e-) s. f., g.-d. art. așchierii

așchiere s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. așchierii

așchia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. așchiez (desp. -chi-ez), 3 așchiază, 1 pl. așchiem; conj. prez. 1 sg. să așchiez, 3 să așchieze; ger. așchiind (desp. chi-ind)

așchia (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 așchiază, 1 pl. așchiem (-chi-em); conj. prez. 3 să așchieze; ger. așchiind (-chi-ind)

așchia vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. așchiez, 3 sg. și pl. așchiază, 1 pl. așchiem (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. așchieze ger. așchiind (sil. -chi-ind)