21 de definiții pentru vacanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VACANȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă.[1] ♦ Concediu de odihnă (acordat unui salariat). 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacanție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.

  1. Exprimare nepotrivită (perioadă ... acordată ... pe o ... perioadă). — gall

vacanță sf [At: EUSTATIEVICI, I. 63/5 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat vacantia, fr vacance, it vacanza] 1 Întrerupere legală a activității școlare sau universitare la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii Si: (înv) vacație1 (1), (îrg) ferii. 2 Perioadă determinată de timp cât durează vacanța (1) Si: (înv) vacație1 (2), (îrg) ferii. 3 Întrerupere legală (periodică) a activității unei instituții, a unui organ legislativ pentru un interval (determinat) de timp Si: (rar) vacație1 (3). 4 Perioadă determinată de timp cât durează vacanța (3) Si: (rar) vacație1 (4). 5 Concediu (1) acordat unui salariat. 6 Perioadă determinată de timp cât durează concediul (1) unui salariat. 7 (Fam; îe) A fi (sau a arăta) (ca) moartea în ~ A arăta rău. 8 (Îae) A fi urât (și slab). 9 Starea a ceea ce este vacant (1) Si: (înv) vacație1 (5). 10 Funcție publică (de rang înalt) fără titular Si: (înv) vacație1 (6). 11 Interval de timp în care un o funcție publică (de rang înalt) rămâne vacantă (1) Si: (înv) vacație1 (7).

vacanță s.f. I 1 Întrerupere a procesului de învățămînt la sfîrșitul unui trimestru, semestru sau al unui an de studii; perioadă determinată de timp cît durează această întrerupere. Vacanța de vară e cea mai lungă. ♦ Concediu de odihnă (acordat unui salariat). 2 Întrerupere (periodică) a activității unei instituții, a unui organ legislativ etc. pentru un interval (determinat) de timp. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămîn vacante. 3 (fiz.) Nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. II Starea a ceea ce este vacant. • pl. -e. și (înv.) vacanție s.f. /<lat. vacantĭa, -ium, fr. vacance, it. vacanza.

VACANȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacanție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.

VACANȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Repaus acordat elevilor și studenților, pe un anumit interval (în timpul verii sau al iernii). Au terminat anul școlar, sînt în vacanță și au venit în parc să se joace. STANCU, U.R.S.S. 148. A urmat eliminarea pe o lună în care s-a socotit și vacanța. I. BOTEZ, ȘC. 53. ♦ Concediu. Mă gîndesc că dacă tu i-ai putea convinge pe ei, ne-am lua și noi o mică vacanță. BARANGA, I. 183. 2. Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămîn vacante. Trecînd prin Constantinopol, cînd fu ultima vacanță de patriarh, m-am dus la patriarhie. GALACTION, O. I 90. Pot folosi [revoluția] măcar ca să provoace o vacanță a tronului, din care ar putea să folosească numai ei. CAMIL PETRESCU, O. II 230. – Variantă: (învechit) vacanție (CREANGĂ, O. A. 84, ALECSANDRI, S. 146, KOGĂLNICEANU, S. 41) s. f.

VACANȚĂ s.f. 1. Situație în care se găsește un loc, o funcție etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. Timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe un anumit interval. 3. Concediu de odihnă. [< fr. vaccance, it. vacanza].

VACANȚĂ s. f. 1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea. ◊ timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate. 2. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă. ◊ concediu de odihnă. 3. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. (< fr. vaccance, it. vacanza)

vacanță f. 1. timpul cât un loc nu e ocupat: vacanța unei catedre; 2. timp când școalele și tribunalele nu funcționează.

*vacánță f., pl. e (d. vacant; fr. vacance). Starea loculuĭ vacant. Loc vacant: a fost numit la vacanța ivită. Timp cînd școalele, tribunalele ș. a. staŭ închise p. odihnă. (Și la pl.: eleviĭ îs în vacanțe). – Și vacánție (rus. vakánciĭa).

VACANȚIE s. f. v. vacanță.

VACANȚIE, vacanții, s. f. V. vacanță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vacanță s. f., g.-d. art. vacanței; pl. vacanțe

vacanță s. f., g.-d. art. vacanței; pl. vacanțe

vacanță s. f., g.-d. art. vacanței; pl. vacanțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VACANȚĂ s. I. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag. (Elevii sunt în ~.) II. 1. v. concediu. 2. v. lacună.

VACANȚĂ s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag. (Elevii sînt în ~.) 2. concediu. (Unde pleci in ~ ?) 3. (FIZ.) lacună. (~ a unei rețele cristaline.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vacanță, vacanțe s. f. (intl.) perioadă de detenție.

Intrare: vacanță
vacanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacanță
  • vacanța
plural
  • vacanțe
  • vacanțele
genitiv-dativ singular
  • vacanțe
  • vacanței
plural
  • vacanțe
  • vacanțelor
vocativ singular
plural
vacanție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacanție
  • vacanția
plural
  • vacanții
  • vacanțiile
genitiv-dativ singular
  • vacanții
  • vacanției
plural
  • vacanții
  • vacanțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vacanță, vacanțesubstantiv feminin

  • 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: săbășag
    • format_quote Au terminat anul școlar, sînt în vacanță și au venit în parc să se joace. STANCU, U.R.S.S. 148. DLRLC
    • format_quote A urmat eliminarea pe o lună în care s-a socotit și vacanța. I. BOTEZ, ȘC. 53. DLRLC
    • 1.1. Concediu de odihnă (acordat unui salariat). DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: concediu
      • format_quote Mă gîndesc că dacă tu i-ai putea convinge pe ei, ne-am lua și noi o mică vacanță. BARANGA, I. 183. DLRLC
  • 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere Situație în care se găsește un loc, o funcție etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant. DN
    • 2.1. Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Trecînd prin Constantinopol, cînd fu ultima vacanță de patriarh, m-am dus la patriarhie. GALACTION, O. I 90. DLRLC
      • format_quote Pot folosi [revoluția] măcar ca să provoace o vacanță a tronului, din care ar putea să folosească numai ei. CAMIL PETRESCU, O. II 230. DLRLC
  • 3. fizică Nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. MDN '00
    sinonime: lacună
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.