opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUNAR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar.

TUNAR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar.

tunar sm [At: (a. 1530) ap. D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i / E: tun1 + -ar] 1 Militar care servește într-o unitate de artilerie Si: artilerist, (înv) topciu. 2 Servant al unui tun1 (8) Si: artilerist. 3 (Fig) Sportiv care are un șut4 (1) foarte puternic (și marchează multe goluri).

tunări vi [At: CADE / Pzi: ~resc / E: tunar] (Îvr) A tuna (19).

TUNA, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.

TUNAR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servantul unui tun; artilerist. Tunarii se luptau strașnic. SADOVEANU, O. VI 31. La cele patru colțuri ale locului de adunare e cîte un tun cu tunarii săi, așezați după regulile ostășești. CAMIL PETRESCU, O. II 352. Ținteș era dibaci tunar, Căci toate-a lui ghiulele Loveau turcescul furnicar. ALECSANDRI, P. A. 207.

TUNĂRI, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A trage cu tunul, a bombarda.

TUNĂRI, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A trage cu tunul; a bombarda. – Din tunar.

A TUNA pers. 3 tună intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a țipa. ◊ ~ și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. 4) înv. A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). /<lat. tonare

TUNAR ~i m. înv. Militar din trupele de artilerie; ostaș la tun; artilerist. /tun + suf. ~ar

A TUNĂRI ~esc intranz. A fi tunar. /Din tunar

tunar m. artilerist.

tunár m. (d. tun). Artilerist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tunar s. m., pl. tunari

tunar s. m., pl. tunari

tuna vb., ind. prez. 3 sg. tună

tunar s. m., pl. tunari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TUNA vb. 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și ~.) 2. v. bubui.

TUNA vb. v. detuna, trăsni.

TUNAR s. v. artilerist.

TUNAR s. (MIL.) artilerist, (înv.) canonier, pușcar, pușcaș, topciu.

Intrare: tunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunar
  • tunarul
  • tunaru‑
plural
  • tunari
  • tunarii
genitiv-dativ singular
  • tunar
  • tunarului
plural
  • tunari
  • tunarilor
vocativ singular
  • tunarule
  • tunare
plural
  • tunarilor
Intrare: tunare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunare
  • tunarea
plural
  • tunări
  • tunările
genitiv-dativ singular
  • tunări
  • tunării
plural
  • tunări
  • tunărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tunări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tunări
  • tunărire
  • tunărit
  • tunăritu‑
  • tunărind
  • tunărindu‑
 singular plural
  • tunărește
  • tunăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tunăresc
 (să)
  • tunăresc
  • tunăream
  • tunării
  • tunărisem
a II-a (tu)
  • tunărești
 (să)
  • tunărești
  • tunăreai
  • tunăriși
  • tunăriseși
a III-a (el, ea)
  • tunărește
 (să)
  • tunărească
  • tunărea
  • tunări
  • tunărise
plural I (noi)
  • tunărim
 (să)
  • tunărim
  • tunăream
  • tunărirăm
  • tunăriserăm
  • tunărisem
a II-a (voi)
  • tunăriți
 (să)
  • tunăriți
  • tunăreați
  • tunărirăți
  • tunăriserăți
  • tunăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tunăresc
 (să)
  • tunărească
  • tunăreau
  • tunăriră
  • tunăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tuna, tunverb

  • 1. intranzitiv impersonal A se produce un tunet; a se auzi tunetul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubui detuna durăi
    • format_quote Dintr-un nor depărtat s-auzi tunînd. VLAHUȚĂ, O. A. 368. DLRLC
    • format_quote Să închid fereastra... curînd a să tune. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
    • format_quote Dacă tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. ȘEZ. I 128. DLRLC
    • format_quote Năvalnic afară bate vînt. De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună. COȘBUC, P. I 141. DLRLC
    • format_quote Cerul tună, apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. DLRLC
    • format_quote De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd. ANT. LIT. POP. I 72. DLRLC
    • chat_bubble A tunat și i-a adunat, se spune despre oamenii care se întovărășesc având aceleași defecte. DLRLC
      • format_quote Moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: «au tunat și i-au adunat». CREANGĂ, A. 50. DLRLC
  • 2. tranzitiv impersonal regional (În imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trăsni
    • format_quote Vai, tuna-te-ar, lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Tună, doamne, și trăsnește Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată. ALECSANDRI, P. P. 22. DLRLC
    • format_quote intranzitiv figurat Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mișelii. CONTEMPORANUL, I 205. DLRLC
    • format_quote intranzitiv figurat Blăstemul țării tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit. ALECSANDRI, P. II 120. DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Bubui, vui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubui vui
    • format_quote Barnarul închis în canal de scînduri freamătă sub picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. SADOVEANU, O. VIII 241. DLRLC
    • format_quote Stîncă... Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește. ALECSANDRI, P. II 15. DLRLC
    • 3.1. (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răsuna
      • format_quote Acesta e! tună glasul directorului, punctînd încheierea cu un pumn în birou. C. PETRESCU, C. V. 133. DLRLC
      • format_quote Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii se cutremură pămîntul. IOSIF, P. 63. DLRLC
      • format_quote impersonal Și fuge el tot înainte și în urma lui tună: hoțule-i, nătărăule-i! CONTEMPORANUL, III 700. DLRLC
      • 3.1.1. (Despre oameni) A vorbi cu glasul ridicat. DEX '09
        sinonime: striga
        • chat_bubble A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. intranzitiv învechit A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vine Din pistoale dînd Și din puști tunînd. SEVASTOS, N. 114. DLRLC
    • format_quote Urcînd douăsprezece tunuri mari într-un deal înalt, le îndreptă spre armia noastră și începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, O. II 87. DLRLC
etimologie:

tuna, tunverb

  • 1. intranzitiv regional A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna. DLRLC
    sinonime: intra năvăli pătrunde
    • format_quote Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu vodată. MAT. FOLK. 1010. DLRLC
    • format_quote Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. DLRLC
    • format_quote Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. DLRLC
    • format_quote (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor! CĂLINESCU, E. O. I 108. DLRLC
    • chat_bubble A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. DLRLC
    • chat_bubble A tuna în groapă = muri. DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133. DLRLC

tunar, tunarisubstantiv masculin

  • 1. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: artilerist
    • format_quote Tunarii se luptau strașnic. SADOVEANU, O. VI 31. DLRLC
    • format_quote La cele patru colțuri ale locului de adunare e cîte un tun cu tunarii săi, așezați după regulile ostășești. CAMIL PETRESCU, O. II 352. DLRLC
    • format_quote Ținteș era dibaci tunar, Căci toate-a lui ghiulele Loveau turcescul furnicar. ALECSANDRI, P. A. 207. DLRLC
    • 1.1. figurat Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Tun + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

tunări, tunărescverb

etimologie:
  • tunar DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.