2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Telega f. sat și salină renumită în jud. Prahova: 6400 loc. Penitenciar.

TELEAGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga.

TELEAGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga.

telea sf [At: PSALT. 154 / V: (reg) ~legă, ~ligă, tia~, til~, tili / Pl: ~legi, (înv) ~age / E: slv телѣга] 1 (Pop) Căruță mică, de obicei cu două roți, care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare Si: (reg) teleașcă, teleguță (1). 2 (Reg) Car fără loitre și leuci (uneori prelungit), folosit de obicei la transportul lemnelor Si: (reg) telegar (4). 3 (Îrg) Roabă. 4 (Reg) Ansamblul celor două roți pe care se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) teleguță (3), toligă (2). 5 (Ast; reg; îc) Tileaga-cu-doi-boi Ursa-mică.

TELEAGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică, de obicei cu două roți, care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. Curăța zăpada la cimitir și ducea o teleagă de paie. Făcea focul să dezghețe pămîntul, să poată săpa groapa. STANCU, D. 29. Într-o zi de vară cu soare mult, doi oameni străini coborîră dintr-o teleagă la marginea satului. SADOVEANU, O. III 193. Spre ei înainta o teleagă sprintioară. ALECSANDRI, P. I 106. 2. Ansamblul celor două roți pe care se reazemă grindeiul plugului; cotigă. Cîntă puiul cucului Pe coarnele plugului Și mirla de pe teleagă Tot strigă la boi să meargă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285.

TELEAGĂ ~egi f. 1) Cărucior (cu două roți) folosit pentru transportul persoanelor sau al unor încărcături ușoare; cotigă. 2) Ansamblu tehnic constând din două roți de mărimi diferite unite printr-o osie, pe care se sprijină grindeiul plugului; cotigă. [Sil. -lea-] /<sl. telĕga

teleagă f. car fără loitre și scândură, servind la transportul lemnelor lungi. [Slav. TELĬEGA, car].

teleágă f., pl. egĭ (vsl. rus. telĭega, car, d. turc. talika, căruță; bg. ung. taliga, rut. teliga, pol. telega. V. teleașcă). Vechĭ. Căruță rapidă cu doŭă roate (saŭ și cu patru), întrebuințată și la deprins caiĭ la trap (bihuncă). Azĭ. Nicĭ în car, nicĭ în teleagă (saŭ în căruță), se zice cînd nu-țĭ place ceva în nicĭ un fel. Căruță cu doŭă roate de cărat grinzĭ tîrîndu-le cu un capăt pe pămînt, butoaĭe ș. a. (fr. haquet). Cotiga pluguluĭ saŭ cotiga caruluĭ (cea din ainte saŭ cea din apoĭ). Munt. Iron. (taligă saŭ -ică). Brișcă ridiculă: de unde viĭ cu taliga asta? – În Trans. telegă, teligă și tileagă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

telea s. f., g.-d. art. telegii; pl. telegi

telea s. f., g.-d. art. telegii; pl. telegi

telea s. f., g.-d. art. telegii; pl. telegi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TELEA s. 1. v. cotigă. 2. (TEHN.) cotigă, (reg.) dric, roate (pl.), rotile (pl.), (Transilv.) căroaie. (Pe ~ se reazemă grindeiul plugului.)

TELEA s. 1. cotigă, (reg.) tărăbuță, toligă. (~ pentru poveri ușoare.) 2. (TEHN.) cotigă, (reg.) dric, roate (pl.), rotile (pl.), (Transilv.) căroaie. (Pe ~ se reazemă grindeiul plugului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teleagă (-egi), s. f. – Căruță mică, căruță ușoară cu două roți. – Var. telegă, teligă, tileagă. Mr. tăl’igá. Sl. tĕlega, cuvînt de origine dubioasă (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg. talĕg, sb. teljiga, pol., rus. telĕga, slov., mag. taliga.Der. telegar, s. m. (cal de trăsură); telegări, vb. (Olt., a obosi caii peste măsură, a extenua); teleașcă, s. f. (căruță mică), din rus. teljezka (Scriban).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

teleagă, s.f – v. tileagă („carul fără loitre”).

tileagă, tilegi, (teleagă), s.f. – (reg.) 1. Car de transport (Papahagi, 1925). 2. Cărucior cu două roate de care se leagă plugul când ară; carul fără loitre (Țiplea, 1906): „Da’ te bagă sub tileagă, / Să-ți pară lumea mai dragă” (Bârlea, 1924: 11). – Din sl. telĕga „car” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, Vasmer, cf. DER; DEX, MDA).

tileagă, tilegi, (teleagă), s.f. – 1. Car de transport (Papahagi 1925). 2. Cărucior cu două roate de care se leagă plugul când ară; carul fără loitre (Țiplea 1906): „Da’ te bagă sub tileagă, / Să-ți pară lumea mai dragă” (Bârlea 1924: 11). – Din sl. telĕga.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Teleg/a, -ar, -hie, -uț v. Teleagă 2 – 5.

Intrare: Telega
Telega nume propriu
nume propriu (I3)
  • Telega
Intrare: teleagă
substantiv feminin (F77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telea
  • teleaga
plural
  • telegi
  • telegile
genitiv-dativ singular
  • telegi
  • telegii
plural
  • telegi
  • telegilor
vocativ singular
plural
taligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tileagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
teligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
telegă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

telea, telegisubstantiv feminin

  • 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: teleguță
    • format_quote Curăța zăpada la cimitir și ducea o teleagă de paie. Făcea focul să dezghețe pămîntul, să poată săpa groapa. STANCU, D. 29. DLRLC
    • format_quote Într-o zi de vară cu soare mult, doi oameni străini coborîră dintr-o teleagă la marginea satului. SADOVEANU, O. III 193. DLRLC
    • format_quote Spre ei înainta o teleagă sprintioară. ALECSANDRI, P. I 106. DLRLC
  • 2. Cotigă (la plug). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cotigă
    • format_quote Cîntă puiul cucului Pe coarnele plugului Și mirla de pe teleagă Tot strigă la boi să meargă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.