SINERGIE s. f. Asociație a mai multor organe sau țesuturi pentru îndeplinirea aceleiași funcții. – Din fr. synergie.

sinergie sf [At: RALEA, S. T. II, 91 / Pl: ~ii / E: fr synergie] 1 Asociație a mai multor organe sau țesuturi pentru îndeplinirea aceleiași funcțiuni. 2 (Pex) Asociație a două sau mai multe fenomene, situații, acțiuni etc. în virtutea aceleiași funcționalități și a atingerii aceluiași scop.

SINERGIE s. f. Asociație a mai multor organe sau țesuturi pentru îndeplinirea aceleiași funcțiuni. – Din fr. synergie.

SINERGIE s.f. Acțiune simultană, îndreptată în același sens, a mai multor organe sau a mai multor agenți. [Gen. -iei / < fr. synergie, cf. gr. syn – cu, ergon – acțiune].

SINERGIE s. f. 1. asociere a mai multor organe, sisteme, factori care desfășoară activități simultane; sinergism. 2. coordonarea mai multor acțiuni în vederea obținerii unui rezultat comun cu economie de mijloace. (< fr. synergie)

!sinergie s. f., art. sinergia, g.-d. art. sinergiei; pl. sinergii, art. sinergiile (desp. -gi-i-)

sinergie s. f., art. sinergia, g.-d. sinergii, art. sinergiei

sinergie s. f., art. sinergia, g.-d. art. sinergiei; pl. sinergii

sinergie, sinergii s. f. 1. Asociație a mai multor organe pentru îndeplinirea aceleiași funcțiuni. 2. (Bis.) Răspuns al credinciosului la chemarea Sfântului Duh; cooperare tainică și liberă între harul lui Dumnezeu și voința omului în vederea mântuirii. – Din fr. synergie, gr. sinerghia.