Prut m. numele acestui fluviu figurează în locuțiunea Mold. slut la Prut! ducă-se pe pustii! (exclamațiune prezervativă): m’a cunoscut!... slut la Prut! AL. (unul din malurile Prutului aflându-se în stăpânirea Rușilor până la 1918).

Prut m. 1. fluviu ce izvorește din Carpații Galiției, desparte Moldova de Basarabia și se varsă în Dunăre: 820 km. Aci se încheiă pace între Petru cel Mare și Turci (1711); 2. șes pe malul drept al fluviului până la Dunăre; 3. plasă în județele Covurluiu și Fâlciu.

Prut, V. slut.

PRUT, râul afl. stg. al Dunării, la 15 km E de Galați; 989 km (dintre care 742 km pe terit. României); supr. bazinului hidrografic: 23.396 km² (din care 10.990 km² pe terit. României). Izv. de pe versantul de NE a m-ților Cernahora (Carpații Păduroși, Ucraina), iar după ce parcurge 249 km pe terit. Ucrainei, intră în România, în amonte de satul Oroftiana (com. Suharău, jud. Botoșani), formând culoarul „Poarta Țuțorei” de 40 km lungime, în aval de satul Orofliana și după ce drenează pintenul Darabanilor formează mai întâi granița dintre România și Ucraina, iar apoi cu Rep. Moldova. Pentru regularizarea debitelor râului P., România a construit, în colab. cu fosta U.R.S.S., barajul și lacul de acumulare de la Stânca-Costești (com. Stefănești, jud. Botoșani), iar hidrocentrala, cu o putere instalată de 15 MW, a intrat în funcțiune în 1978. Afl. pr.: Ceremuș, Ciugur (pe terit. Ucrainei), Volovăț, Bașeu, Jijia, Elan (pe terit. României). Pentru ocrotirea florei și faunei acvatice și de luncă s-au constituit o serie de rezervații naturale (ostrovul Prut, cotul Bran, sectoare din lunca joasă a Prutului). În Antichitate, grecii îl numeau Pyretus, iar romanii Pierasus sau Gerasus.

RĂDĂUȚI-PRUT, com. în jud. Botoșani, situată în C. Jijiei, în lunca și pe terasele, de pe dr. Prutului, la granița cu Rep. Moldova; 3.938 loc. (2005). Expl. de nisip cuarțos (în satul Miorcani). Centru de cusături și țesături populare. În satul R.-P., atestat documentar în 1437, se află biserica de lemn Sf. Nicolae (sec. 18).