Platon m. cel mai ilustru dintre filozofii antichității, născut la Atena; discipolul lui Socrate și maestrul lui Aristotele: el fundă școala numită Academia și expuse doctrina sa idealistă în dialoguri, dintre cari cele mai importante sunt Phedru, Phedon și Republica (427-347 a. Cr.).

AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (lat.) = Mi-e drag Platon, dar mai drag îmi este adevărul. Nu este de ajuns ca o părere să fie dată de cineva cunoscut, ci să corespundă și adevărului.

PLATON (numele original: Aristocles) (427-347 î. Hr.), filozof grec. Aristocrat atenian, având ambiții politice și fiind un apropiat al lui Socrate, a vizitat de mai multe ori Sicilia și pe tiranul Dinoysos II. Unul dintre cei mai mari gânditori ai Antichității. A întemeiat la Atena (c. 387 î. Hr.) școala filozofică numită Academia. Discipol al lui Socrate, care apare ca purtătorul lui de cuvânt în cele peste 20 de dialoguri ale sale („Banchetul”, „Fedon”, „Statul”, „Parmenide” ș.a.); deși nu există certitudine în privința scrierii lor, sunt repartizate, de regulă, în trei grupuri: timpurii, de mijloc și târzii. Adevărata realitate o constituie, după P., Ideile sau Formele (eidos, de ex. Ideea de frumos sau „frumosul în sine”, Ideea de om etc.), esențe inteligibile, constituind o existență în sine în afara spațiului și timpului; copiile sau umbrele degradate ale Ideilor ar fi lucrurile din realitatea sensibilă. Acestea din urmă, fiind într-o continuă curgere, devenire, nu au deplină realitate, nu pot fi obiect al științei, ci numai al „opiniei” (doxa); adevărata știință se întemeiază pe „reamintirea” (anamnesis) Ideilor, pe care sufletul nemuritor al omului le-a contemplat într-o existență anterioară. P. a pregătit terenul pentru constituirea logicii ca știință de către Aristotel. Concepția filozofică a lui P. constituie fundamentul unei utopii sociale aristocratice. Statul ideal, imaginat de el, trebuie să fie împărțit în trei caste: 1) „filozofii”, conducători, 2) „gardienii”, apărători ai statului, 3) agricultorii și meseriașii; sclavii nu făceau parte din stat. P. este întemeietorul unor teorii etice și estetice originale, bazate și ele pe teoria Ideilor. Filozofia sa a influențat întreaga evoluție ulterioară a idealismului, rămânând până astăzi un model clasic. Maestru al dialogului și unul dintre marii stiliști ai prozei din Grecia antică.

PLATON, Gheorghe (1928-2006, n. Buhuși), istoric român. Acad. (1993), prof. univ. la Iași. Activitate de cercetare concretizată în numeroase studii, monografii, culegeri de documente privind mai ales istoria modernă a României („Istoria modernă a României”, „Unirea Principatelor Române”, „Geneza Revoluției române de la 1848”, „Studii de istorie modernă”). Cercetări în domeniul demografiei istorice („Populația orașului moldovenesc la mijlocul sec. XIX”).

PLATON, gr. ∏λάτων < πλάτος „larg și plat”. 1. Platon, munt. (BCI VIII 34); mold. (17 A IV 149; Sd XI 87); – Cîrstea (17 A II 245) etc.; -a f. 2. Platonița și Plătănești tt. 3. Prin schimbarea părții finale: Platin, Șt., act.

Platon Vechi și frecvent nume la greci, Pláton și-a cîștigat celebritatea încă din antichitate datorită binecunoscutei porecle a marelui filozof atenian al cărui nume adevărat era Aristocles. La origine un supranume pe care specialiștii îl explică prin adj. platýs, plateía, platý „larg, lat” (plátos „lărgime”), Platon este însă cu siguranță mai vechi decît purtătorul care l-a făcut cunoscut în lume și despre care, într-adevăr, se spune că avea „umeri lați”. Pătruns în onomasticonul creștin, numele se răspîndește în Europa mai întîi datorită cultului unui sfînt din sec. 8; așa se explică prezența lui Platon (de aici și un fem. Platona, ieșit din uz) în vechea onomastică rusă, bulgară și română (la noi este atestat în sec. 17). Cu siguranță că astăzi, destul de puțin frecvent, prenumele nu mai are nici o legătură cu necunoscutul sfînt din Constantinopole. ☐ Germ. Plato(n), it. Platone, bg., rus. Platon. ☐ Elev al lui Socrate, autor al „teoriei ideilor” și întemeietor al școlii filozofice Academia din Atena, Platon – c. 427-347 î.e.n. – este autorul cunoscutelor dialoguri, considerate., capodopere ale prozei clasice grecești: Protagora, Banchetul, Republica, Parmenide, Sofistul etc.

AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (lat.) prieten mi-e Platon, dar mai prieten adevărul – Filozoful alexandrin Ammonios Saccas, parafrazează în „Viața lui Aristotel”, un text din cartea I a „Eticii nicomachice” a acestuia: A pune adevărul mai presus de prietenia sau stima pentru un maestru.

Amicus Plato sed magis amica veritas (lat. „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul”). Cuvintele acestea se găsesc în Viața lui Aristotel, lucrarea filozofului alexandrin Ammonius Saccas, care a trăit în secolul al III-lea al erei noastre. Sensul lor este că nu-i suficient ca o părere sau o teorie să se bucure de autoritatea unui nume atît de vestit și de respectat ca acel al marelui filozof grec Platon, ci pentru a fi admisă, ea trebuie să fie întemeiată și pe adevăr (fiindcă adevărul cîntărește mai mult chiar decît înțeleptul Platon). Vorbele lui Ammonius sînt o parafrază, în latină, a unui text aristotelic („Etica nicomachică” 1096^a): „chiar dacă și prietenia și adevărul ne sînt dragi, se cuvine să dăm precădere adevărului”. FIL.