OK adv. (americanism; colocv.) De acord!; (foarte) bine ◊ „În sfârșit, totul este OK, teribila și delicata confruntare este încheiată.” R.l. 27 XII 79 p. 15. ◊ „Totul ar fi fost OK.” ◊ „22” 36/93 p. 2; v. și R.lit. 27 XII 79 p. 15; v. și happy-end (1971) [pron. ochei] (din engl. americ. OK, abreviere din all correct, greșit ortografiat o[ll] k[orrect]; în fr. din 1969, răspândit după 1939-45; Guția A. 1819, Al. Graur în SCL 3/69 p. 349, M. Gheorghiu în Luc. 14 II 81 p. 1, din Old Kinderhook; D. Am.)

O.K. adj. invar., adv. De acord, foarte bine. [Scris și: OK. – Pr.: okeĭ] – Din engl. OK.

O.K. /ochei/ adv. de acord! (foarte) bine! (< amer. OK, abr. din all correct)

!OK¹ (fam.) (engl.) [cit. okeĭ] adj. invar., adv. (condiții ~; ~, așa facem.)

+OK² (fam.) (engl.) [cit. okeĭ] s. n., art. OK-ul [cit. okeĭul] (a(-și) da ~)

O.K./OK [cit. okeĭ] adj. invar., adv.

O.K. (engl.) am înțeles; se aprobă; în regulă; perfect – Expresia folosită în scris, ca atare, este pronunțată „okei” și provine din engleza vorbită în America.

O.K. (< engl. ok, abreviere de la all corect, ortografiat greșit o[all] k[orect] sau de la n. pr. O[ld] K[inderhook], porecla președintelui american Van Buren). 1. Adv. De acord; foarte bine. 2. S. n. Acord, aprobare.

OK I. adv. în regulă; bine. II. adj. invar. cumsecade; bun. III. s. n. (pub.) acord.

O.K. (engl. „Totul e bine”, „e în regulă”) – Expresia, foarte frecventă în Statele Unite, s-a introdus în numeroase limbi. Ea derivă, probabil, din cuvintul „Oke”, care, în graiul pieilor roșii înseamnă: „Așa este!”. (Vezi și: „All right!”).