DEONTOLOGIE s. f. 1. Totalitatea normelor de conduită și a obligațiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). 2. Teorie a datoriei, a obligațiilor morale. [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie.

deontologie sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1511, 4/2 / P: de-on~ / E: fr déontologie] 1 Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. 2 (Spc) Totalitate a regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și pacienți. 3 Teorie despre originea, caracterul și normele obligației morale în general.

DEONTOLOGIE s. f. Doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie.

DEONTOLOGIE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general. [Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu].

DEONTOLOGIE s. f. 1. parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei anumite profesiuni. ♦ ~ medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavi. 2. teorie despre datorie, despre obligațiile morale. (< fr. déontologie)

deontologie s. f. Știință care se ocupă cu normele și cu obligațiile specifice fiecărui domeniu de activitate ◊ „Ce propuneri s-au făcut? [...] Un cod al profesiei, o deontologie modernă a criticii teatrale, cu definirea meseriei, a drepturilor și obligațiilor fiecărui critic față de arta teatrală a țării sale și față de programul teatrului în lume.” R.lit. 26 VI 75 p. 24. ◊ „Deontologia medicală i-a fost toată viața o vie credință.” Trib. Rom. 1 XII 78 p. 5; v. și implantologie (din fr. déontologie; DEX, DN3)

DEONTOLOGIE f. 1) Compartiment al eticii care se ocupă cu studiul normelor și obligațiilor specifice unei activități profesionale. 2) Ansamblu al normelor de conduită și de obligațiuni pe care trebuie să le respecte un medic. [Art. deontologia; G.-D. deontologiei; Sil. -gi-e] /<fr. déontologie

deontologie (desp. de-on-) s. f., art. deontologia, g.-d. deontologii, art. deontologiei

deontologie (de-on-) s. f., art. deontologia, g.-d. deontologii, art. deontologiei

deontologie s. f. (sil. de-on-), art. deontologia, g.-d. deontologii, art. deontologiei

DEONTO- „obligație, uzanță”. ◊ gr. deon, ontos „datorie, obligație” > fr. déonto-, germ. id., it. id. > rom. deonto-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., totalitatea normelor și obligațiilor etice ale unei profesiuni.

DEONTOLOGIE s. etică profesională.