COMISIE, comisii, s. f. 1. Colectiv având sarcina de a coordona sau de a sprijini o anumită activitate. 2. Organizație internațională sau organ al unei organizații internaționale. 3. (Înv.) Secție de poliție. [Var.: comisiune s. f.] – Din rus. komissiia, fr. commission.

comisie sf [At: N. COSTIN, ap. LET I A, 108/39 / V: ~iune, ~meșie, ~ișie¹ sf / Pl: ~ii / E: lat commissio, -onis, ger Kommission, mg kommissio, rs коммисия, fr commission] 1 Colectiv organizat care funcționează pe lângă o instituție, o adunare etc. și care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale. 2 (Îs) ~ de anchetă Organ care cercetează neregulile dintr-un anumit domeniu. 3 (Îs) ~ia Camerei Deputaților, a Senatului Comisie însărcinată cu studierea și pregătirea legilor care urmează a fi prezentate Camerei Deputaților sau Senatului pentru a fi votate. 4 (Îs) ~ de examen (sau ~ de examinare) Grup de profesori care testează cunoștințele elevilor, studenților etc. în cadrul examenelor susținute de aceștia. 5 (Îs) ~ permanentă Comisie care funcționează cu aceiași membri atunci când este convocată. 6 (Înv; îs) ~ centrală Comisie instituită în 1858 la Focșani, din 18 delegați din Muntenia și Moldova, care trebuia să pregătească proiectele de legi comune pentru cele două Principate unite. 7 (Îvr) Mandat. 8 (Jur) ~ rogatorie Delegație dată de un tribunal către altul pentru îndeplinirea procedurilor judecătorești. 9 (Iuz) Secție de poliție. 10 (Înv; îf ~iune) Comision. 11-12 Organism sau structură a unei organizații internaționale.

COMISIE, comisii, s. f. 1. Colectiv organizat care funcționează pe lângă o instituție, o adunare etc. și care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale. 2. Organism internațional sau organ al unei organizații internaționale. 3. (Înv.) Secție de poliție. [Var.: comisiune s. f.] – Din rus. komissiia, fr. commission.

COMISIE, comisii, s. f. 1. Colectiv temporar sau permanent care funcționează pe lîngă o instituție, o adunare etc. în vederea hotărîrii și executării unor sarcini și mandate speciale. V. comitet. Acțiunea militară în vederea loviturii de stat de la 23 August 1944 fusese pregătită de către o comisie în care, pe lîngă un grup de ofițeri generali și superiori, partidul nostru a fost singurul partid care a participat prin delegații săi. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 26. Trebuia o nouă comisie de medici. SAHIA, N. 61. ◊ Comisie de disciplină = colectiv care funcționează pe lîngă o instituție și care judecă abateri mai ușoare ale personalului acelei instituții. Vedem noi ce-o spune comisia de disciplină. DAVIDOGLU, M. 24. Comisie de litigii v. litigiu. Comisie centrală v. central. Comisie interimară v. interimar. 2. (Învechit) Secție de poliție. Comisia, luînd știre, cu doftor au alergat Ca să vază pe săracul de este de vindecat. PANN, P. V. III 26. – Pronunțat: -si-e. – Variantă: comisiune (ODOBESCU, S. I 489) s. f.

COMISIE s.f. 1. Grup de persoane alese de o adunare sau numite de o autoritate în vederea hotărîrii și executării unor sarcini sociale. 2. (Jur.) Savîrșire a unei acțiuni oprite de lege. [Gen. -iei, var. comisiune s.f. / cf. fr. commission, rus. komissiia, it. commissione, lat. med. commissio].

COMISIE s. f. 1. colectiv însărcinat cu hotărârea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activități ori evenimente. ♦ ~ de judecată = organ obștesc de influențare și jurisdicție. 2. organism internațional sau organ al unei organizații internaționale. (< fr. commission, rus. komissiia)

COMISIE ~i f. Organ permanent sau temporar alcătuit dintr-un grup de persoane cu împuterniciri speciale pe lângă o instituție sau o organizație. ~ electorală. ~ de admitere. ~ de conducere. [Art. comisia; G.-D. comisiei; Sil. -si-e] /<rus. kommissija, fr. commission

comisie f. 1. pop. comisariat; 2. cartierul unde se află o comisie. [Rus. KOMISIĬA (din nemț. Kommission)].

*comísie, V. comisiune.

comeșie sf vz comisie

comisiune sf vz comisie

comișie¹ sf vz comisie

comișie² sf [At: RĂȘCANU, L. 13 / Pl: ~ii / E: comis¹ + -ie] (Înv) 1-2 Funcția sau rangul de comis¹.

COMISIUNE s.f. v. comisie.

COMISIUNE s. f. (jur.) comitere a unei infracțiuni. (<lat. commissio)

comisiune f. 1. însărcinare dată cuiva de a face ceva; 2. reunire de persoane însărcinate de a face o lucrare: comisiune de examen.

*comisiúne f. (lat. com-missio, -ónis. V. comitet, misiune). Însărcinare de a face ceva. Totalitatea membrilor uneĭ comisiunĭ (ca foasta comisiune eŭropeană a Dunăriĭ). Procurare pin comisionar: a vinde, a cumpăra pin comisiune. – Și comisie (rus. kommisiĭa) cu înț. de „comisariat” și „comisiune”. V. mandat.

comisie (desp. -si-e) s. f., art. comisia (desp. -si-a), g.-d. art. comisiei; pl. comisii, art. comisiile (desp. -si-i-)

comisie (-si-e) s. f., art. comisia (-si-a), g.-d. art. comisiei; pl. comisii, art. comisiile (-si-i-)

comisie s. f. (sil. -si-e), art. comisia (sil. -si-a), g.-d. art. comisiei; pl. comisii, art. comisiile (sil. -si-i-)

comisie

comisiune (comitere a unei infracțiuni) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. comisiunii

comisiune (comitere a unei infracțiuni) (-si-u-) s. f., g.-d. art. comisiunii

comisiune (comiterea unei acțiuni interzise) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. comisiunii

Comisia Controlului de Partid

comisie (-ii), s. f. – 1. Colectiv organizat care funcționează pe lîngă o instituție, o adunare etc. – 2. Organism internațional. – 3. (Înv.) Secție de poliție. – Var. comision (înv.), comisiune. Lat. commissio (sec. XVIII). Var., care în sec. XVIII se folosea cu sensul curent de „misiune, comisie”, se folosește numai ca termen comercial, cu sensul de „comandă; remunerație procentuală primită pentru mijlocirea unei afaceri”, în timp ce comisie se folosește cu sensul de „colectiv organizat, adunare, delegație”. Var. pare a proveni din germ. Kommission. – Der. comisiona, vb. (a încredința; a însărcina; a împuternici), din fr. commissionner; comisionar, s. m.

COMISIA DUNĂRII, organizație internațională guvernamentală, cu sediu la Budapesta, creată în 1948, în scopul coordonării și executării unor lucrări de interes comun pe cursul navigabil al Dunării, precum și al stabilirii unor reglementări unitare de navigație și a unor recomandări pentru unificarea regulilor vamale și sanitare. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Iugoslavia, România, Ucraina, Ungaria și U.R.S.S. (Austria a aderat în 1960, iar din 1957 – Germania are statutul de observator).

COMISIA PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII, instituție înființată în anul 1930, sub denumirea de Comisiunea Monumentelor Naturii; este afiliată Academiei Române (din 1950); are sarcina de a inventaria monumentele naturii și de a adopta măsuri pentru ocrotirea lor. Pînă în prezent a delimitat c. 400 de rezervații naturale (ex. Parcul național Retezat, Polița cu Crini din Ceahlău, Valea Fagilor din N M-ților Măcin, Pădurea Letea, lacul și pîrîul Pețea etc.) și a declarat monumente ale naturii o serie de elemente floristice (ex. laleaua Cazanelor, floarea de colți) și faunistice (ex. rîsul, nagîțul, ciocîntorsul). C. a propus, pe baza unor studii fundamentate, constituirea a încă 11 parcuri naționale (Rodna, Călimani, Ceahlău, Piatra Craiului, Delta Dunării ș.a.) realizate în 1990 și reglementarea prin legi a protecției mediului înconjurător.

COMISIUNEA ISTORICĂ A ROMÂNIEI, comisie științifică înființată în 1910 de către Spiru Haret, cu scopul de a publica izvoarele istoriei naționale. A funcționat pînă în 1938; a editat „Buletinul Comisiunii Istorice a României”.

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE, comisie înființată în 1892 cu menirea de a inventaria, studia, păstra și restaura monumentele istorice. Din 1908 a editat un buletin, în care erau publicate studii și articole despre monumentele istorice ale trecutului (elaborate de N. Iorga, D. Onciul, V. Pârvan, T. Maiorescu, Gr. Tocilescu, Gr. Cerchez ș.a.). Sarcinile ei sînt preluate astăzi de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor istorice, de pe lîngă Ministerul Culturii.