Budești pl. 1. sat în jud. Ilfov la confluența Dâmboviței cu Argeșul: 2800 loc.; 2. comună veche în Maramureș: 1823 loc. Mine de aur și de argint.

budésc v. tr. Munt. Fam. Pitesc, ascund: unde-aĭ budit foarfecele?

budi, budesc, vb. IV (reg.) a ascunde.

budi, v.t. v. brudi („a afuma”).

budi, budesc, (brudi), vb. tranz. – (reg.) A afuma (carnea, slănina): „Budim la vecin, are căsucă mică” (Grai. rom., 2000; Biserica Albă). – Et. nec.

BUDEȘTI 1. Com. în jud. Bistrița-Năsăud; 2.144 loc. (1991). 2. Com. în jud. Maramureș; 4.057 loc. (1991). Expl. de caolin. În raza ei se află una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn maramureșene. 3. Com. în jud. Vîlcea; 5.172 loc. (1991). Biserică de lemn (sec. 17).

BUDEȘTI, oraș în jud. Călărași, situat în C. Română, la confl. Dîmboviței cu Argeșul; 10.322 loc. (1991). Balastieră. Nod hidrotehnic. Mobilă, prelucr. maselor plastice și articole sportive. Fabrică de componente electronice. Produse alim. Declarat oraș în 1989.

GHIKA-BUDEȘTI, Nicolae (1869-1943, n. Iași), arhitect român. M. de onoare al Acad. (1937), prof. univ. la București. Adept al stilului neoromânesc în arhitectură (clădirea actualului Muzeu al Țăranului Român), a realizat numeroase construcții de locuințe și social-culturale. Activitate susținută de studiere a vechii arhitecturi românești („Evoluția arhitecturii în Muntenia și în Oltenia”).