6 definiții pentru țuicărie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚUICĂRIE, țuicării, s. f. Loc (improvizat) unde se servește țuică. – Țuică + suf. -ărie.
ȚUICĂRIE, țuicării, s. f. Loc (improvizat) unde se servește țuică. – Țuică + suf. -ărie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
țuicărie sf [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 113 / Pl: (1) ~ii / E: țuică1 + -ărie] 1 Locul improvizat unde se bea țuică1 (1). 2 (Mun) Cantitate mare de țuică1 (1). 3 (Mun) Fabricare de țuică1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUICĂRIE, țuicării, s. f. Local (improvizat) unde se bea țuică. Plecaseră și circul cel mare și cele două berării de lux, cu ghirlande... mai rămăseseră încă țuicăriile și barăcile mici de pînză. CAMIL PETRESCU, O. II 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țuicărie s. f., art. țuicăria, g.-d. art. țuicăriei; (locuri) pl. țuicării, art. țuicăriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țuicărie s. f., art. țuicăria, g.-d. art. țuicăriei; pl. țuicării, art. țuicăriile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țuicărie s. f., art. țuicăria, g.-d. art. țuicăriei; pl. țuicării, art. țuicăriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țuicărie, țuicăriisubstantiv feminin
- 1. Loc (improvizat) unde se servește țuică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Plecaseră și circul cel mare și cele două berării de lux, cu ghirlande... mai rămăseseră încă țuicăriile și barăcile mici de pînză. CAMIL PETRESCU, O. II 113. DLRLC
-
etimologie:
- Țuică + sufix -ărie. DEX '98 DEX '09