12 definiții pentru țipoti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIPOTI, țipotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate țipete, a țipa1, a striga. – Din țipăt.

ȚIPOTI, țipotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate țipete, a țipa1, a striga. – Din țipăt.

țipoti1 vi [At: KLEIN, D. 443 / V: (rar) ~păti / Pzi: ~tesc / E: țipa1 + -oti] 1 (Trs; Mar; d. oameni) A țipa1 (1). 2 (Trs; d. copii mici) A plânge tare, țipând Si: (reg) țipuri (2). 3 (Trs) A se văita de durere. 4 (Reg) A chicoti.

țipoti2 vi [At: DLR / Pzi: ~tesc / E: ns cf picoti, ațipi] (Reg) A dormita (1).

ȚIPOTI, țipotesc, vb. IV. Intranz. A scoate țipete; a țipa, a striga. Iar îți joacă ochii după catrință, prăpăditule, țipotea ascuțit mătușa Ruxandra. C. PETRESCU, R. DR. 240. Copiii pierduți... plîng, țipotesc și se vaietă prin întunerec. MARIAN, NA. 77. – Variantă: țipăti (RETEGANUL, P. II 80) vb. IV.

țipotésc v. intr. Trans. Țip mereŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țipoti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotesc, 3 sg. țipotește, imperf. 1 țipoteam; conj. prez. 1 sg. să țipotesc, 3 să țipotească

țipoti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotesc, imperf. 3 sg. țipotea; conj. prez. 3 să țipotească

țipoti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotesc, imperf. 3 sg. țipotea; conj. prez. 3 sg. și pl. țipotească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIPOTI vb. v. răcni, striga, țipa, urla, zbiera.

țipoti vb. v. RĂCNI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Intrare: țipoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipoti
  • țipotire
  • țipotit
  • țipotitu‑
  • țipotind
  • țipotindu‑
singular plural
  • țipotește
  • țipotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipotesc
(să)
  • țipotesc
  • țipoteam
  • țipotii
  • țipotisem
a II-a (tu)
  • țipotești
(să)
  • țipotești
  • țipoteai
  • țipotiși
  • țipotiseși
a III-a (el, ea)
  • țipotește
(să)
  • țipotească
  • țipotea
  • țipoti
  • țipotise
plural I (noi)
  • țipotim
(să)
  • țipotim
  • țipoteam
  • țipotirăm
  • țipotiserăm
  • țipotisem
a II-a (voi)
  • țipotiți
(să)
  • țipotiți
  • țipoteați
  • țipotirăți
  • țipotiserăți
  • țipotiseți
a III-a (ei, ele)
  • țipotesc
(să)
  • țipotească
  • țipoteau
  • țipoti
  • țipotiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipăti
  • țipătire
  • țipătit
  • țipătitu‑
  • țipătind
  • țipătindu‑
singular plural
  • țipătește
  • țipătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipătesc
(să)
  • țipătesc
  • țipăteam
  • țipătii
  • țipătisem
a II-a (tu)
  • țipătești
(să)
  • țipătești
  • țipăteai
  • țipătiși
  • țipătiseși
a III-a (el, ea)
  • țipătește
(să)
  • țipătească
  • țipătea
  • țipăti
  • țipătise
plural I (noi)
  • țipătim
(să)
  • țipătim
  • țipăteam
  • țipătirăm
  • țipătiserăm
  • țipătisem
a II-a (voi)
  • țipătiți
(să)
  • țipătiți
  • țipăteați
  • țipătirăți
  • țipătiserăți
  • țipătiseți
a III-a (ei, ele)
  • țipătesc
(să)
  • țipătească
  • țipăteau
  • țipăti
  • țipătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipoti, țipotescverb

  • 1. regional A scoate țipete, a țipa (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar îți joacă ochii după catrință, prăpăditule, țipotea ascuțit mătușa Ruxandra. C. PETRESCU, R. DR. 240. DLRLC
    • format_quote Copiii pierduți... plîng, țipotesc și se vaietă prin întunerec. MARIAN, NA. 77. DLRLC
etimologie:
  • țipăt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.