ȚIGĂNĂRIT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesie țigani robi. – Țigan + suf. -ărit.

țigănărit sn [At: NECULCE, L. 304 / Pl: ? / E: țigan + -ărit] Impozit care se plătea pentru țiganii (1) robi.

‡ȚIGĂNĂRIT sbst. Dare asupra Țiganilor ce-i avea cineva ca robi: au scăzut și desetina și ~ul și morăritul... care le scosese Mihai-Vodă (NEC.); numai odată au scos ~ul pentru o nevoie ce au avut atuncea, iară apoi n’au mai scos nici ~ul (LET.) [Țigan].

ȚIGĂNĂRIT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesiune țigani robi. – Țigan + suf. -ărit.

ȚIGĂNĂRIT s. n. (Învechit) Impozit care se plătea pentru țiganii robi. Darea nouă a țigănăritului se spune că n-a scos-o mai mult decît o dată. IORGA, L. I 478.

ȚIGĂNĂRIT n. 1) (în Moldova medievală) Impozit plătit de stăpânii care aveau țigani robi. 2) v. ȚIGĂNIME. /țigan + suf. ~ărit

țigănărít n., pl. urĭ. Sec. 17. Bir pe Țiganĭ (pe robiĭ Țiganĭ pe care-ĭ avea boĭeru).

țigănărit (înv.) s. n.

țigănărit (înv.) s. n.

țigănărit s. n.