2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRCÂIA s. f. v. țârâială.

ȚÂRCÂIA s. f. v. țârâială.

țârcâia sf [At: LEXIC REG. II, 55 / V: ~căi~ / Pl: ~ieli / E: țârcâi + -eală] (Reg) 1 Mulgerea animalelor domestice, făcând să țâșnească câte puțin lapte din uger. 2 (D. oameni) Expectorație însoțită de un sunet caracteristic. 3 (Fig) Afacere ocazională și de mică însemnătate. 4 Urinare puțin câte puțin. 5 Stropire cu apă. 6 Picătură dintr-un lichid Si: strop, (reg) țârc (2). 7 Țâșnire a sângelui dintr-o rană Si: țârcăitură (7).

ȚÂRÂIALĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâia s. f.] – Țârâi2 + suf. -eală.

țârâia sf [At: POLIZU / V: ~răi~, ~rui~ / Pl: ~ieli / E: țârăi1 + -eală] 1-9 Țârâire (1-9). 10 Zgomot produs de căderea unei ploi ușoare și de scurtă durată Si: țârâitură (1). 11 (Îlav) Cu țâruială Puțin câte puțin, într-un interval mai îndelungat de timp.

țârcăia sf vz țârcâială

ȚÂRÂIALĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-.Var.: țârcâia s. f.] – Țârâi2 + suf. -eală.

ȚÎRÎIA s. f. Faptul de a țîrîi1; ploaie ușoară și de scurtă durată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țârâia s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

țârâia s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

țârâia s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: țârcâială
țârcâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcâia
  • țârcâiala
plural
  • țârcâieli
  • țârcâielile
genitiv-dativ singular
  • țârcâieli
  • țârcâielii
plural
  • țârcâieli
  • țârcâielilor
vocativ singular
plural
țârcăială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țârâială
țârâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâia
  • țârâiala
plural
  • țârâieli
  • țârâielile
genitiv-dativ singular
  • țârâieli
  • țârâielii
plural
  • țârâieli
  • țârâielilor
vocativ singular
plural
țârcâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcâia
  • țârcâiala
plural
  • țârcâieli
  • țârcâielile
genitiv-dativ singular
  • țârcâieli
  • țârcâielii
plural
  • țârcâieli
  • țârcâielilor
vocativ singular
plural
țâruială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârăială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârcâia, țârcâielisubstantiv feminin

țârâia, țârâielisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.