11 definiții pentru țârâitură
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚÂRÂITURĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitură s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.
ȚÂRÂITURĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitură s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țârâitură sf [At: LUNGIANU, CL. 133 / V: (reg) ~rii~ / Pl: ~ri / E: țârâi1 + -itură] 1 Zgomot caracteristic produs de picurii de ploaie care cad în continuu Si: țârâială (10). 2 Sunet specific scos de unele insecte Si: sfârâitură, țâțâitură (1). 3 Sunet emis de un instrument muzical cu coarde Si: țârâială (9), țârâire (9), țârâit1 (9). 4 Numele unui dans popular.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂRCÂITURĂ s. f. v. țârâitură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂRCÂITURĂ s. f. v. țârâitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țâriitură sf vz țârâitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎITURĂ, țîrîituri, s. f. Faptul de a țîrîi1; zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc. La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țârâitură (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. țârâiturii; pl. țârâituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țârâitură (-râ-i-) s. f., g.-d. art. țârâiturii; pl. țârâituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârâitură s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. țârâiturii; pl. țârâituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂRÂITURĂ s. țârâit, zbârnâit. (~ soneriei.) corectat(ă)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÎRÎITURĂ s. țîrîit, zbîrnîit. (~ soneriei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țârcâitură, țârcâituri, s.f. (reg.) 1. strop, picătură. 2. afacere mică neînsemnată.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: țâ-râ-i-tu-ră
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țârâitură, țârâiturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a țârâi (1.); zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc.; țârâit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. DLRLC
- Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138. DLRLC
-
etimologie:
- Țârâi (1.) + sufix -tură. DEX '09 DEX '98