5 intrări
54 de definiții
din care- explicative (33)
- morfologice (12)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚÂRÂIT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.
ȚÂRÂIT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚÂRÂIT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂRÂIT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țârâit2, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~iți, ~e / E: țârâi1] 1-2 a, av Cu întreruperi Si: discontinuu (1). 3 av (D. modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță. 4 a (Reg; d. mămăligă) Care se face lăsând să cadă câte puțină făină din mână în timp ce cu cealaltă mână se amestecă cu făcălețul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârâit1 sn [At: CONTEMP, V1 , 239 / V: ~ă sf, (reg) ~răit, țiriit, țărăit / Pl: -uri / E: țârâi1] 1-9 Țârâire (1-9). 10 (Îlav) Cu ~a Puțin câte puțin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂRÂIT ~uri n. 1) v. a ȚÂRÂI1. ◊ Cu ~a a) picătură cu picătură; b) în cantități mici; câte puțin. 2) Sunet caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care țârâie. ~ul soneriei. /v. a țârâi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÂRÂI1, țârâiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cârpi, a țese (ciorapi). – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂRÂI1, țârâiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cârpi, a țese (ciorapi). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚÂRÂI2, țârâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâi vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂRÂI2, țârâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâi vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚÂRCÂI vb. IV v. țârâi2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂRCÂI vb. IV v. țârâi2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țărăi v vz țârâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țărăit sn vz țârâit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârăi2 v vz țârâi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârăi3 v vz țârâi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârăit sn vz țârâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârâi2 vt [At: CIHAC, II, 435 / V: ~răi / Pzi: țârăi / E: ucr цирувати] (Reg) A țese (18).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârâi1 [At: MOLNAR, D. 300/25 / V: (reg) ~răi, țirăi, țirii, țărăi, ~rui / Pzi: țârăi, (rar) țârâiesc / E: țâr2 + -âi] 1-2 vif (D. lichide sau materii în stare de pulbere) A cădea sau a face să curgă picătură cu picătură, bob cu bob, cu intermitențe (producând un zgomot caracteristic). Si: țurui (1). 3 viu A bura. 4 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă câte puțin. 5 vt A da drumul cu încetul, în cantități mici Si: a țurui (3). 6 vi A produce un zgomot caracteristic la scurgerea unui șiroi Si: a țurui (2). 7 vi A scoate puțin câte puțin din ceva. 8 vi (D. insecte și d. unele păsări; pan, rar, d. persoane) A scoate sunete caracteristice, repetate, scurte și ascuțite Si: a sfârâi, a țâțâi2 (1), (reg) a țârțâi. 9 vi (Reg) A-i țiui cuiva urechea. 10 vi (D. sonerie) A zbârnâi. 11 vi (Rar; d. instrumente muzicale cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime Si: (reg) a țâțâi2 (11). 12-13 vti (D. instrumentiști) A cânta făcând instrumentele să țârâie (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârâită sf vz țârâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârui v vz țârâi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țirăi v vz țârâi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țirii v vz țârâi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țiriit sn vz țârâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎI1, pers. 3 țîrîie și țîrîiește, vb. IV. Intranz. 1. A cădea picătură cu picătură, a curge cîte puțin, cu intermitență (și producînd un zgomot caracteristic). Ploaia de toamnă țirîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. ◊ Fig. În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. ♦ A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcînd un zgomot caracteristic). Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. ♦ Impers. A bura, a burnița. Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. ♦ Tranz. A face să curgă puțin cîte puțin, a da drumul pe încetul, în cantități mici. Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. 2. (Despre insecte, mai ales despre greieri și cosași, și despre unele păsări) A scoate sunete repetate, caracteristice, scurte, ascuțite și tremurătoare. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62. ◊ (Prin analogie, rar, despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. ◊ Fig. Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. 3. (Despre sonerii) A suna, a zbîrnîi ușor, tremurat. 4. (Rar, despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adîncime; (despre muzicanți) a cînta în acest mod. Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎI2, țîrîi, vb. IV. Tranz. (Regional) A repara, ciorapii astupînd găurile printr-o țesătură făcută cu acul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎIT2 s. n. Faptul de a țîrîi1; sunetul, zgomotul produs prin această acțiune. 1. v. țîrîi (1). Ceilalți așteptau tăcuți, ascultînd țîrîitul lichidului în rezervor. MIHALE, O. 196. În liniștea pavilionului se auzea țîrîitul ploii pe acoperișul de tablă, un țîrîit monoton și obositor. SADOVEANU, O. VI 221. 2. v. țîrîi (2). În tăcerea ruinilor se auzea țîrîitul tremurător al greierilor. SADOVEANU, O. III 120. Un țîrîit necurmat de lăcuste suna-n auz. SANDU-ALDEA, U. P. 164. Cu ce farmec negrăit eram legănați de simfoniile tăcerii adînci, întrerupte în răstimpuri, de țîrîitul depărtat al greierilor de noapte. HOGAȘ, M. N. 109. 3. v. țîrîi (3). Apăsă cu arătătorul elastic pe butonul de lîngă ușă al unei sonerii... În depărtare, răspunse apăsării un lung țîrîit metalic. HOGAȘ, M. N. 25. 4. v. țîrîi (4). Țipetele femeilor speriate acoperind... țîrîitul înflorit al lăutarilor. REBREANU, R. I 125.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎIT1 adv. (În legătură cu modul de a cînta la un instrument cu coarde) Din vîrful arcușului, fără rezonanță; tremurat. Un țigan cînta dintr-o scripcă repede-repede, țîrîit. SADOVEANU, O. VII 233.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ȚÂRÂI1 pers.3 țârâie 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apă) A curge picătură cu picătură, producând un zgomot caracteristic. 2) A ploua mărunt și des; a țârțâra. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „țârrr-țârrr”; a sfârâi. 4) rar v. a ȚÂRLÂI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbârnâi. 2. tranz. A face să cadă o picătură sau să curgă puțin câte puțin; a da drumul cu încetul. /țâr + suf. ~îi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ȚÂRÂI2 țârâi tranz. reg. (ciorapi, haine etc.) A repara, refăcând țesătura cu acul; a țese. /<ucr. țiruvati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țărăì v. a bâzăi ca greierii: fig. amintiri țărăesc încet ca greierii EM. [V. țăr!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țărăì v. a picura. [V. țără].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țărăit n. sbârnăitul greierilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țărăit adv. cu țărăita, puțin câte puțin: a plăti cu țărăita. [V. țărăì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țîrîĭ și (maĭ rar) -ĭésc, a -í v. intr. (imit. de forma luĭ cîrîĭ, mîrîĭ, pîrîĭ. Bg. cirikam, cŭrkam, ciripesc; sîrb. cúriti, a picura. V. țîr 2, țîrlîĭ, țuruĭ și cĭuruĭ 2). Fac țîr: ploaĭa țîrîĭa din streșină, greĭeriĭ țîrîĭaŭ în ĭarbă, gardiștiĭ țîrîĭaŭ din „țignale”, soneria țîrîĭa mereŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîrîít, -ă adj. Cu tremurăturĭ, cu intermitențe: șuĭerătură țîrîită. Iron. Dat cîte puțin: mîncare țîrîită. Adv. Țîrîind: cînd tornĭ țîrîit, se face spumă. Cu țîrîita, cîte puțin: eŭ țĭ-am dat baniĭ grămadă, și tu mi-ĭ daĭ cu țîrîita.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîrîít n., pl. urĭ. Acțiunea de a țîrîi: țîrîitu greĭerilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țârâit2 s. n., pl. țârâituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țârâit1 adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țârâit1 adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârâit2 s. n., pl. țârâituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârâit s. n., pl. țârâituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țârâit adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țârâi1 (a ~) (a bura; a cârpi; a face să curgă) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie, imperf. 3 pl. țârâiau; conj. prez. 3 sg. să țârâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+țârâi2 (a ~) (a cânta) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țârâi, 3 țârâie, imperf. 1 țârâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țârâi, 3 să țârâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!țârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie, imperf. 3 sg. țârâia; conj. prez. 3 să țârâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârâi (a picura, a țese) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie/țârâiește, imperf. 3 sg. țârâia; conj. prez. 3 sg. și pl. țârâie/țârâiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. țîrîie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țârâesc, -râe 3, -râiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂRÂIT s. țârâitură, zbârnâit. (~ul soneriei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÂRÂI vb. v. cârpi, coase, prinde, țese.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÂRÂI vb. 1. v. picura. 2. v. bura. 3. (rar) a sfârâi, a țâțâi. (Greierii ~.) 4. v. suna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țîrîi vb. v. CÎRPI. COASE. PRINDE. ȚESE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎI vb. 1. a picura, a țîrcîi. (Chiuveta ~.) 2. a bura, a burnița, a țîrcîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.) 3. (rar) a sfîrîi, a țîțîi. (Greierii ~.) 4. a suna, a zbîrnîi. (~ soneria, telefonul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎIT s. țîrîitură, zbîrnîit. (~ soneriei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țîrîi (țîrîi, țîrîit), vb. – A cîrpi, a stopa. Pol. cyrowac (Candrea); în Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țârâi, țârâiesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A ploua mărunt. 3. A produce un zgomot strident. – Din țâr, creație expresivă ce imită țiuitul (DEX) + suf. -âi (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârâi, țârâiesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A ploua mărunt. 3. A produce un zgomot strident. – Din țâr, creație expresivă ce imită țiuitul (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
participiu (PT2) Participiu "a țârâi". | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
țârâitadverb
- 1. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță. DEX '09 DLRLCsinonime: tremurat
- Un țigan cînta dintr-o scripcă repede-repede, țîrîit. SADOVEANU, O. VII 233. DLRLC
-
etimologie:
- țârâi (4.) DEX '09
țârâit, țârâiturisubstantiv neutru
-
-
- Ceilalți așteptau tăcuți, ascultînd țîrîitul lichidului în rezervor. MIHALE, O. 196. DLRLC
- În liniștea pavilionului se auzea țîrîitul ploii pe acoperișul de tablă, un țîrîit monoton și obositor. SADOVEANU, O. VI 221. DLRLC
-
-
- În tăcerea ruinilor se auzea țîrîitul tremurător al greierilor. SADOVEANU, O. III 120. DLRLC
- Un țîrîit necurmat de lăcuste suna-n auz. SANDU-ALDEA, U. P. 164. DLRLC
- Cu ce farmec negrăit eram legănați de simfoniile tăcerii adînci, întrerupte în răstimpuri, de țîrîitul depărtat al greierilor de noapte. HOGAȘ, M. N. 109. DLRLC
-
-
- Apăsă cu arătătorul elastic pe butonul de lîngă ușă al unei sonerii... În depărtare, răspunse apăsării un lung țîrîit metalic. HOGAȘ, M. N. 25. DLRLC
-
-
- Țipetele femeilor speriate acoperind... țîrîitul înflorit al lăutarilor. REBREANU, R. I 125. DLRLC
-
- 1.5. Sunetul, zgomotul produs astfel. DLRLC NODEX DEX '09
-
etimologie:
- țârâi (1.) DEX '09 DEX '98 NODEX
țârâi, țârâiverb
- 1. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ploaia de toamnă țîrîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. DLRLC
- Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. DLRLC
- În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. DLRLC
- Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. DLRLC
- 1.1. A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcând un zgomot caracteristic). DLRLC
- Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. DLRLC
-
-
- Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. DLRLC
-
-
- 2. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țâțâi
- Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. DLRLC
- Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. DLRLC
- Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. DLRLC
- Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62. DLRLC
- (Despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. DLRLC
- Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. DLRLC
- Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
-
- 4. (Despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21. DLRLC
-
etimologie:
- Țâr (1.) + sufix -âi. DEX '09 DEX '98