șvăboaică sf [At: CADE 1249 / V: șfă~ / Pl: ~ice / E: șvab² + -oaică] 1 (Înv) Femeie care facea parte dintr-o populație compusă mai ales din germani (originari din Suabia), colonizați în mod succesiv în Banat, în Transilvania și în unele localități din Bucovina, în prima jumătate a sec. XVIII. 2 Femeie care face parte din urmașii șvabilor² (9).

ȘVĂBOAICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face par din populația șvabilor. V. șvab². I-a ieșit în ușa deschii numai cît să-ți vîri nasul, o șvăboaică. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 6/5.

ȘVĂBOAICĂ ~ce f. Femeie care face parte din coloniștii germani, francezi, italieni și spanioli așezați în secolul al XVIII-lea în unele regiuni din Banat și din Transilvania. /șvab + suf. ~oaică

șfăboaică sf vz șvăboaică

șvab¹ sm [At: ENC. ROM. / V: (reg) șfab / Pl: ~i / E: ger Schwabe, ucr шваб] (Reg) 1 (Șîc ~-negru) Insectă din ordinul ortopterelor, mare, de culoare neagră-cafenie, cu corpul lat și moale, care miroase urât și care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: gândac-de-bucătărie, gândac-de-casă, gândac-negru, (reg) gâzoabă, libarcă (Blatta orientalis). 2 (Șîc ~ mărunt) Insectă din ordinul ortopterelor, mică, de culoare galbenă-roșcată, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: (reg) colțan, corhan, libarcă, libarcă-galbenă, prus, rus, tarhan (Phyllodromia germanica).

șvab², ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 268/14 / V: șfab smf a / Pl: ~i, ~e / E: ger Schwabe] 1 smf (Înv) Persoană care facea parte din populația de bază a Suabiei (veche regiune din Germania) Si: (înv) suab. 2 smf (Înv) Persoană originară din Suabia Si: (înv) suab. 3 smp (Înv) Populație care locuia în Suabia Si: (înv) suab. 4-5 a (îvr) Care aparținea Suabiei sau șvabilor² (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (1-2). 6-7 a (Îvr) Privitor la Suabia sau la șvabi² (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (3-4). 8 a (Înv) Originar din Suabia Si: (îvr) suab, șvăbesc (5). 9 smf (Înv) Persoană care facea parte dintr-o populație compusă mai ales din germani (originari din Suabia), colonizați în mod succesiv în Banat, în Transilvania și în unele localități din Bucovina, în prima jumătate a sec. XVIII. 10 smf Persoană care face parte din urmașii șvabilor² (9). 11 smp Populație formată din șvabi² (10). 12 a (Rar) Care aparține șvabilor² (11) Si: șvăbesc (6). 13 a (Rar) Privitor la șvabi² (11) Si: șvăbesc. 14 a (Rar) Caracteristic șvabilor² (11) Si: șvăbesc (8).

șvăboaică s. f., g.-d. art. șvăboaicei; pl. șvăboaice

șvăboaică s. f., g.-d. art. șvăboaicei; pl. șvăboaice

șvăboaică s. f., g.-d. art. șvăboaicei; pl. șvăboaice

Șvab sb. m., Șvăboaică f.