11 definiții pentru șuierător
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘUIERĂTOR, -OARE, șuierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. ◊ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier. – Șuiera + suf. -ător.
șuierător, ~oare [At: NEGRUZZI, S. I, 322 / V: (reg) șuruietoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: șuiera + -ător] 1-2 a, av Șuierat2 (1-2). 3 a (Înv; îs) Consoană ~oare Consoană sibilantă. 4 a (D. unele animale, păsări, insecte) Care scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. 5 a (Mai ales d. vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant Si: vâjâitor. 6 sf (Mol; Dob) Fluier (1) (de metal, os, lemn etc.).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUIERĂTOR, -OARE, șuierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. ◊ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: șu-ie-] – Șuiera + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘUIERĂTOR, -OARE, șuierători, -oare, adj. Care șuieră sau care seamănă cu un șuier. În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. Din iarbă scoate capid șarpele șuierător. BELDICEANU, P. 57. Se oprise ascultînd... concertul acestor paseri șuierătoare. NEGRUZZI, S. I 322. Consoană șuierătoare = consoană sibilantă, v. sibilant. ◊ (Adverbial) Micluț se-ntoarse șui șopti șuierător muierii peste umăr. DUMITRIU, N. 162. «Domnișoară Natalie»... șopti Daniil greu, șuierător. SADOVEANU, M. 114.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUIERĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și adverbial Care șuieră; asemănător șuieratului. Un vânt ~. ◊ Consoană ~oare consoană siflanta sau sibilantă. [Sil. șu-ie-] /a șuiera + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șuruietoare sf vz șuierător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șuierător adj. m., pl. șuierători; f. sg. și pl. șuierătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șuierător adj. m., pl. șuierători; f. sg. și pl. șuierătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șuierător adj. m., pl. șuierători; f. sg. și pl. șuierătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘUIERĂTOR adj. 1. vâjâitor. (Un vânt ~.) 2. v. țiuitor. 3. șuierat. (O respirație ~oare.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană ~oare; sunet ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘUIERĂTOR adj. 1. vîjîitor. (Un vînt ~.) 2. piuitor, țiuitor, vîjîitor. (Zgomot ~.) 3. șuierat. (O respirație ~.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană ~; sunet ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
șuierător, șuierătoareadjectiv
- sinonime: șuierat
- În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. DLRLC
- Micluț se-ntoarse și-i șopti șuierător muierii peste umăr. DUMITRIU, N. 162. DLRLC
- «Domnișoară Natalie»... șopti Daniil greu, șuierător. SADOVEANU, M. 114. DLRLC
-
- 2. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. DEX '09 DEX '98
- Din iarbă scoate capul șarpele șuierător. BELDICEANU, P. 57. DLRLC
- Se oprise ascultînd... concertul acestor paseri șuierătoare. NEGRUZZI, S. I 322. DLRLC
-
- 3. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Șuiera + sufix -ător. DEX '98