șubrezire sf [At: DM / Pl: ~ri / E: șubrezi] 1 Pierdere a vigorii Si: slăbire. 2 Pierdere a rezistenței la eforturi Si: slăbire. 3 Pierdere a sănătății. 4 Pierdere a trăiniciei obiectelor, construcțiilor etc.

ȘUBREZIRE, șubreziri, s. f. Faptul de a se șubrezi.

ȘUBREZI, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușescă. – Din șubred.

șubrezi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~zesc / E: șubred] 1-2 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) vigoarea Si: a slăbi, (reg) a (se) șubrăvi (1-2). 3-4 vtr A face să devină (sau a deveni) nerezistent la eforturi Si: a slăbi, (reg) a (se) șubrăvi (3-4). 6 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) sănătatea Si: (reg) a (se) șubrăvi (5-6). 8 vtr (C. i. obiecte, construcții etc.) A face să-și piardă (sau a-și pierde) soliditatea Si: (reg) a (se) șubrăvi (7-8). 9-10 vtr (Pex; c. obiecte, construcții etc.) A face (sau a fi gata) să se prăbușească Si: (reg) a (se) șubrăvi (9-10). 11 vt (Pex; fig) A face să devină nesigur.

ȘUBREZI, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească. – Din șubred.

ȘUBREZI, șubrezesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe) A-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea, a deveni șubred; a slăbi. 2. (Despre construcții sau obiecte) A-și pierde soliditatea, trăinicia; a fi gata să cadă, să se prăbușească. ◊ Tranz. Fig. Cele șase mari războaie purtate de Rusia împotriva turcilor în secolele XVIII-XIX au șubrezit treptat stăpînirea otomană de la nordul Dunării. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 86. Sentimentele umanitare ale poetului, ura față de exploatatori, dragostea pentru patrie șubrezesc pînă la totală surpare concepția acelora care țineau să prezinte pe Eminescu drept un pesimist fără leac. BENIUC, P. 29.

A ȘUBREZI ~esc tranz. rar A face să se șubrezească. /Din șubred

A SE ȘUBREZI mă ~esc intranz. 1) (despre construcții) A deveni șubred. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde sănătatea și vigoarea; a se hodorogi. /Din șubred

șubrezésc v. tr. Fac șubred: boala îl șubrezise.

șubrezire (desp. șu-bre-) s. f., g.-d. art. șubrezirii; pl. șubreziri

șubrezire (șu-bre-) s. f., g.-d. art. șubrezirii; pl. șubreziri

șubrezire s. f. (sil. -bre-), g.-d. art. șubrezirii; pl. șubreziri

șubrezi (a ~) (desp. șu-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezesc, 3 sg. șubrezește, imperf. 1 șubrezeam; conj. prez. 1 sg. să șubrezesc, 3 să șubrezească

șubrezi (a ~) (șu-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezesc, imperf. 3 sg. șubrezea; conj. prez. 3 să șubrezească

șubrezi vb., (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezesc, imperf. 3 sg. șubrează; conj. prez. 3 sg. și pl. șubrezească

ȘUBREZIRE s. 1. slăbire. (~ construcției.) 2. debilitare. (~ unui copil.)

ȘUBREZIRE s. 1. slăbire. (~ construcției.) 2. debilitare. (~ unui copil.)

ȘUBREZI vb. v. debilita.

ȘUBREZI vb. a (se) debilita, a (se) slăbănogi, a slăbi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)