ștrangulare sf vz strangulare

STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluzie intestinală. [Var.: ștrangulare s. f.] – V. strangula.

strangula [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: lat strangulare] 1-2 vtr A (se) strânge de gât pentru a (se) omorî prin sufocare Si: a gâtui (1), a sugruma (1-2), (rar) a jugula, (îvp) a năduși, (îrg) a îneca, a sugușa (1), (reg) a beregăți, a îmberegăți, a înnăduși, a zgâria. 3 vt (Fig) A înăbuși. 4 vr (Îdt; pex) A se spânzura (7). 5 vt (Teh; pan; c.i. recipiente, conducte etc. sau secțiunea, debitul curenților, fluidelor care trec prin acestea) A reduce în diametru.

strangulare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~lări / E: strangula] 1 Sugrumare (1). 2 Înăbușire. 3 Spânzurare (3). 4 (Rar; pex) Spânzurare (4). 5 (Teh; pan) Reducere a diametrului unui recipient, al unei conducte etc. sau a secțiunii debitului curentului unui fluid care trece prin acesta. 6 (Spc) Comprimare a unei organ tubular până la oprirea tranzitului. 7 (Pop; pex) Ocluzie (2) intestinală.

ștrangula v vz strangula

STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștrangulare s. f.] – V. strangula.

STRANGULA, strangulez, vb. I. Tranz. 1. A omorî pe cineva strîngîndu-l de gît; a sugruma, a gîtui. 2. A înăbuși, a sufoca. Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă.

STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei. 1. Sugrumare, gîtuire. 2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele); gîtuire. Producție continuă, fără strangulări. 3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrînsă a secțiunii transversale a unei bare. 4. Ocluzie intestinală.

STRANGULA vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gîtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].

STRANGULARE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gîtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula].

STRANGULA vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)

STRANGULARE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula)

A SE STRANGULA mă ~ez intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare

A STRANGULA ~ez tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulare

strangulà v. a strânge de gât.

*stranguléz v. tr. (lat. strángulo, -áre, d. vgr. straggalóo [care vine d. straggalé, funie, ngr. strangalĭa]; fr. étrangler. V. străgălie). Gîtui, strîng de gît cu funia. V. refl. Mă spînzur.

strangula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strangulez, 3 strangulează; conj. prez. 1 sg. să strangulez, 3 să stranguleze

strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări

strangula (a ~) vb., ind. prez. 3 strangulează

strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări

strangula vb., ind. prez. 1 sg. strangulez, 3 sg. și pl. strangulează

strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări

strangula

STRANGULA vb. 1. v. sugruma. 2. v. spânzura. 3. v. înăbuși.

STRANGULARE s. 1. v. sugrumare. 2. v. spânzurare.

STRANGULA vb. 1. a gîtui, a sugruma, (rar) a jugula, (înv. și reg.) a îneca, a sugușa, (reg.) a îmberegăți, a înnăduși, a năduși, a strugușa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tîlharul l-a ~.) 2. a (se) spînzura. (De ce s-o fi ~?) 3. a înăbuși, a sufoca. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.)

STRANGULARE s. gîtuire, sugrumare, (rar) jugulare, strangulație, (înv.) sugrumătură. (~ unei persoane.)

strangula (-lez, -at), vb. – A sugruma. Lat. strangulare (sec. XIX).