ȘTERGĂTOARE, ștergători, s. f. 1. Bucată de covor sau împletitură de papură de care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. Ștergar. Atunci voi veni, cînd mi-i aduce feredeu... și... ștergătoare. RETEGANUL, P. III 23.

ȘTERGĂTOARE ștergători f. Bucată de țesătură (covor, cârpă etc.) pusă la intrarea într-o casă pentru șters picioarele. [G.-D. ștergătorii] /a șterge + suf. ~ătoare

ștergătoare f. cârpă de șters.

ștergătoáre f., pl. orĭ. Lucru cu care ștergĭ (o petică) saŭ de care te ștergĭ de noroĭ orĭ de praf (o păturică, o răzuitoare la intrarea caseĭ). V. sarghie.

ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.

ștărgator, ~oare sn, sf vz ștergător

ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123^v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură¹, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.

ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.

ȘTERGĂTOR², -OARE, ștergători, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care curăță, care șterge; curățitor. Ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. CARAGIALE, O. I 283.

ȘTERGĂTOR¹, ștergătoare, s. n. 1. Ștergar; cîrpă de șters. 2. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 3. Aparat format dintr-una sau două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul.

ștergător (de parbriz)-stropitoare s. n. ◊ „Ștergătoare de parbriz-stropitori. O companie suedeză de mașini a găsit o soluție originală pentru a îmbunătăți sistemul de curățire automată a parbrizului. Astfel, în locul obișnuitei pompe care stropește geamul, s-au introdus ștergătoare-stropitori ale căror cauciucuri au fiecare opt orificii prin care apa curge, la comandă.” R.l. 19 IV 74 p. 6 (din ștergător [de parbriz] + stropitoare)

ȘTERGĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane) Care efectuează o operație de ștergere. /a șterge + suf. ~ător

ȘTERGĂTOR² ștergătoare n. 1) Bucată de pânză pentru șters praful. 2) Perie cilindrică specială pentru curățarea țevilor la armele de foc. 3) Dispozitiv format din două palete care șterg parbrizul unui vehicul pe timp de ploaie sau de ninsoare. /a șterge + suf. ~ător

ștergătoare² (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. ștergătoarei; pl. ștergătoare

ștergătoare¹ (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătorii; pl. ștergători (ștergătoare de picioare)

ștergătoare² (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătorii; pl. ștergători

ștergătoare¹ (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. ștergătoarei; pl. ștergătoare

ștergătoare (persoană) s. f., g.-d. art. ștergătoarei; pl. ștergătoare

ștergătoare (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătorii; pl. ștergători

ștergător³/ștergătoare³ (cârpă de șters; prosop) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoare/ștergători

ștergător¹ (perie; aparat) s. n., pl. ștergătoare

ștergător³/ștergătoare³ (cârpă de șters) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoare/ștergători

ștergător² (perie, aparat) s. n., pl. ștergătoare

ștergător (pentru parbriz, pentru țeava tunului) s. n., pl. ștergătoare

ștergător / ștergătoare (prosop, cârpă de șters) s. n. / s. f., pl. n. ștergătoare / f. ștergători

ȘTERGĂTOARE s. preș.

ȘTERGĂTOARE s. preș.

ȘTERGĂTOR s. v. prosop, șervet, ștergar.

ștergător s. v. PROSOP, ȘERVET. ȘTERGAR.