șparlit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: șparli] (Arg; fam) Șterpelit.

ȘPARLI, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec.

șpardi v vz șparli

șparli [At: CREANGĂ, O. 214 / V: (arg) sp~, spâr~, ~rdi, șpăr~, șper~, șpur~ / Pzi: ~lesc / E: pbl ctm șterpeli + pârli] (Arg; fam) 1 vi (Îe) A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 2 vt# A șterpeli (2).

șpârli v vz șparli

șperli v vz șparli

șpurli v vz șparli

ȘPARLI, sparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec.

ȘPARLI, șparlesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A șterpeli, a fura. Negustorii de tinichele și bomboane prinseră a striga mai tare, sfădindu-se cu țărăncile, apucînd de urechi copiii care li se băgau pe sub mînă să le șparlească marfa. CAMILAR, N. II 84. ◊ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o tuli, a o șterge. Văzînd eu o vreme ca asta, am șparlit-o la baltă. CREANGĂ, O. A. 65.

A ȘPARLI ~esc tranz. reg. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge; a șterpeli; a ciordi. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterpeli; a o șterge. /Orig. nec.

șpardésc, șparlésc și șperlésc v. tr. (d. șperlă, ca germ. sich aus dem staube machen și fr. prendre la poudre d’escampette). Mold. Fam. A o șpardi, a o pașli, a o șterpeli, a o șterge, a o șchelma, a spăla putina, a dispărea pe furiș.

șparlésc, V. șpardesc.

șperlésc, V. șpardesc.

șparli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlesc, 3 sg. șparlește, imperf. 1 șparleam; conj. prez. 1 sg. să șparlesc, 3 să șparlească

șparli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlesc, imperf. 3 sg. șparlea; conj. prez. 3 să șparlească

șparli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlesc, imperf. 3 sg. șparlea; conj. prez. 3 sg. și pl. șparlească

ȘPARLI vb. v. fura, lua, sustrage.

șparli vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE.

șparlit, -ă, șparliți, -te adj. furat

a o șparli expr. a pleca pe neobservate

șparli, șparlesc v. t. a fura