opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘONTOROGI, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni sau a face pe cineva șchiop, schilod. – Din șontorog.

șontorogi [At: TDRG / Pzi: ~ogesc / E: șontorog] (Reg) 1 vi A șchiopăta (1). 2-3 vtr A (se) șchiopa (1-2).

ȘONTOROGI, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A (se) ologi. – Din șontorog.

ȘONTOROGI, șontorogesc, vb. IV. Intranz. A ajunge șontorog; a ologi.

A ȘONTOROGI ~esc tranz. (ființe) A face șontorog; a șchiopa. /Din șontorog

ȘONTOROG, -OAGĂ, șontorogi, -oage, adj. (Fam.) Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.

ciontorog, ~oagă a vz șontorog

șontorog, ~oagă [At: KLEIN, D. 424 / V: (reg) cion~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: șont2 cf mg dal czomtorag] (Reg) 1-6 smf, a (Adesea dep) Șchiop (1-6). 7 a (Pex; d. oameni) Lipsit de putere. 8 a (Dep; d. oameni) Crăcănat2 (2). 9 a (Rar; d. obiecte) Diform (2).

ȘONTOROG, -OAGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.

ȘONTOROG, -OAGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop, cotonog. Care vi-i dușmanul? să-l văd și eu! A... cel cu cîrjă? Ce-i? îi șontorog? CAMILAR, N. II 311. ♦ (Substantivat) Termen depreciativ pentru un om lipsit de putere, slăbănog. Plătește-i șontorogului cafelele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 145. Nu ți-e rușine, zice baba, coșcogea flăcăul zdravăn, în floarea vrîstei tale, să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrînă ca mine, fără putere. CARAGIALE, O. III 56.

ȘONTOROG ~oagă (~ogi, ~oage) 1) (despre ființe) Care merge șontorogind; infirm de un picior; cotonog; șchiop. 2) depr. (despre persoane) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; slăbănog. /Din șont

șontorog a. și m. olog și șchiop: o biată șontoroagă de bătrână CAR. [Derivat din șonț cu acelaș sufix analogic ca în boșorog].

șontoróg, -oágă adj. și s. (din șontîc și rog din hodorog). Iron. Olog, șchĭop, hodorogit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șontorogi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șontorogesc, 3 sg. șontorogește, imperf. 1 șontorogeam; conj. prez. 1 sg. să șontorogesc, 3 să șontorogească

șontorogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șontorogesc, imperf. 3 sg. șontorogea; conj. prez. 3 să șontorogească

șontorog (fam.) adj. m., pl. șontorogi; f. șontoroagă, pl. șontoroage

șontorog (fam.) adj. m., pl. șontorogi; f. șontoroagă, pl. șontoroage

șontorog adj. m., pl. șontorogi; f. sg. șontoroagă, pl. șontoroage

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘONTOROGI vb. v. șchiopăta.

șontorogi vb. v. ȘCHIOPĂTA.

ȘONTOROG adj. v. șchiop.

ȘONTOROG adj., s. v. infirm, invalid, olog, schilod.

șontorog adj., s. v. INFIRM. INVALID. OLOG. SCHILOD.

șontorog adj. v. ȘCHIOP.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șontorog, șontoroagă, adj. – (reg.) Șchiop, infirm. – Din șont „șchiop”, cf. magh. dial. czomtorag (Șăineanu, DEX, MDA).

șontorog, -oagă, adj. – Șchiop, infirm. – Din șont „șchiop”, cf. magh. dial. czomtorag.

Intrare: șontorogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șontorogi
  • șontorogire
  • șontorogit
  • șontorogitu‑
  • șontorogind
  • șontorogindu‑
 singular plural
  • șontorogește
  • șontorogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șontorogesc
 (să)
  • șontorogesc
  • șontorogeam
  • șontorogii
  • șontorogisem
a II-a (tu)
  • șontorogești
 (să)
  • șontorogești
  • șontorogeai
  • șontorogiși
  • șontorogiseși
a III-a (el, ea)
  • șontorogește
 (să)
  • șontorogească
  • șontorogea
  • șontorogi
  • șontorogise
plural I (noi)
  • șontorogim
 (să)
  • șontorogim
  • șontorogeam
  • șontorogirăm
  • șontorogiserăm
  • șontorogisem
a II-a (voi)
  • șontorogiți
 (să)
  • șontorogiți
  • șontorogeați
  • șontorogirăți
  • șontorogiserăți
  • șontorogiseți
a III-a (ei, ele)
  • șontorogesc
 (să)
  • șontorogească
  • șontorogeau
  • șontorogiră
  • șontorogiseră
Intrare: șontorog
șontorog adjectiv
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șontorog
  • șontorogul
  • șontorogu‑
  • șontoroagă
  • șontoroaga
plural
  • șontorogi
  • șontorogii
  • șontoroage
  • șontoroagele
genitiv-dativ singular
  • șontorog
  • șontorogului
  • șontoroage
  • șontoroagei
plural
  • șontorogi
  • șontorogilor
  • șontoroage
  • șontoroagelor
vocativ singular — —
plural — —
ciontorog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șontorogi, șontorogescverb

etimologie:
  • șontorog DEX '09 DEX '98

șontorog, șontoroagăadjectiv

  • 1. familiar Cotonog, infirm, invalid, olog, schilod, șchiop. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cotonog infirm invalid olog schilod șchiop
    • format_quote Care vi-i dușmanul? să-l văd și eu! A... cel cu cîrjă? Ce-i? îi șontorog? CAMILAR, N. II 311. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: slăbănog
      • format_quote Plătește-i șontorogului cafelele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 145. DLRLC
      • format_quote Nu ți-e rușine, zice baba, coșcogea flăcăul zdravăn, în floarea vrîstei tale, să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrînă ca mine, fără putere. CARAGIALE, O. III 56. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.