opțiuni
  • info

10 definiții pentru șoimar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOIMAR, șoimari, s. m. Crescător sau dresor de șoimi (1) pentru vânătoare; persoană care vânează cu ajutorul șoimilor. – Șoim + suf. -ar.

ȘOIMAR, șoimari, s. m. Crescător sau dresor de șoimi (1) pentru vânătoare; persoană care vânează cu ajutorul șoimilor. – Șoim + suf. -ar.

șoimar sm [At: (a. 1629) PANAITESCU, O. Ț. 205 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: șoim + -ar] 1 Crescător de șoimi (1-5) pentru vânătoare Si: (nob) șoian (1). 2 Dresor de șoimi (1-5) pentru vânătoare Si: (nob) șoian (2). 3 Persoană care vânează cu ajutorul șoimilor (1-5) Si: (nob) șoian (3).

ȘOIMAR, șoimari, s. m. Crescător sau îngrijitor de șoimi pentru vînătoare. Întrebînd pe șoimarul său... a aflat că acel palat e al unui slujitor la visteria împărătească. SADOVEANU, D. P. 38. Numai în stampele și albumurile lui se mai văd încă astăzi tipurile și costumele acelor slujitori, pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, care compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144.

ȘOIMAR ~i m. 1) Persoană care crește și dresează șoimi de vânătoare. 2) Persoană care vânează cu ajutorul șoimilor. /șoim + suf. ~ar

șoimar m. cel ce crește șoimi.

șoĭmár m. (d. șoĭm). Vechĭ. Crescător de șoĭmĭ.

șoimariu sm vz șoimar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șoimar s. m., pl. șoimari

șoimar s. m., pl. șoimari

șoimar s. m., pl. șoimari

Intrare: șoimar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoimar
  • șoimarul
  • șoimaru‑
plural
  • șoimari
  • șoimarii
genitiv-dativ singular
  • șoimar
  • șoimarului
plural
  • șoimari
  • șoimarilor
vocativ singular
  • șoimarule
  • șoimare
plural
  • șoimarilor
șoimariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoimar, șoimarisubstantiv masculin

  • 1. Crescător sau dresor de șoimi (1.) pentru vânătoare; persoană care vânează cu ajutorul șoimilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întrebînd pe șoimarul său... a aflat că acel palat e al unui slujitor la visteria împărătească. SADOVEANU, D. P. 38. DLRLC
    • format_quote Numai în stampele și albumurile lui se mai văd încă astăzi tipurile și costumele acelor slujitori, pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, care compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144. DLRLC
etimologie:
  • Șoim + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.